Pe cel molipsit de „părere”, Domnul îl mustră în felul următor: „Tu zici: sunt bogat şi m-am îmbogăţit, şi de nimic nu am nevoie ! Şi nu ştii că tu eşti ticălos şi sărman şi orb şi gol”( Apocalipsa 3, 17). Domnul îl sfătuieşte pe cel înşelat să se pocăiască; îl îmbie să cumpere, de la nimeni altcineva decât de la Domnul Însuşi, cele ce sunt de neapărată trebuinţă, în care se alcătuieşte pocăinţa (Apocalipsa 3, 18). Aceste „cumpărături“ sunt cu adevărat trebuincioase: fără de ele nu este mântuire.
