Două fete s-au dus la starețul Iacov Tsalikis și părintele le-a spus:
– Spuneți-i lui Homer să vină, căci trebuie să-i povestesc cele despre fratele lui.
Am venit deci la părintele și ce credeți că mi-a spus acest om al lui Dumnezeu?
– M-am rugat ca Dumnezeu să-mi arate de ce l-a luat pe fratele tău.
Fratele meu nu a fost ucis în război. În război a fost un erou. Dar în timp ce venea la noi, a avut un accident de mașină și a murit. Imaginați-vă cum este să mori nu în război, ci o săptămână mai târziu, într-un accident.
Imediat ce m-a văzut, a întrebat:
– Homer, fratele tău a iubit o evreică?
– Da, a studiat doi ani în Israel și, da, era îndrăgostit de o evreică.
Starețul a spus:
– Se pregătea să se căsătorească cu ea și te-ar fi dus pe tine și pe mama ta în Israel. Și acolo tu și fratele tău v-ați fi pierdut credința. Mama voastră s-ar fi amărât foarte mult din această cauză – adică din cauza schimbării credinței. Nu era o evreică simplă. Avea aur, dar nu-L avea pe Hristos. Și pentru ca tu și fratele tău să nu suferiți această daună duhovnicească, Dumnezeu a preferat să-l ia la El la 24 de ani. A fost un om foarte bun. Acum este în rai și se bucură. Iar tu vei deveni preot și îl vei pomeni la slujbe. El se va bucura în cer, iar tu pe pământ. Cât despre mama ta – va trece mult timp până va muri.
Și, într-adevăr, a murit la vârsta de 94 de ani.
– Și Dumnezeu o va răsplăti atât în timpul vieții, cât și după moarte. Vezi cum Dumnezeu aranjează totul pentru ca nimeni să nu-și piardă sufletul? Noi nu vedem departe, dar Dumnezeu vede foarte departe. El acționează în funcție de ceea ce este bun pentru suflet, nu pentru trup. La un om, trupul va trăi 20 de ani, la altul – 60, la un al treilea – 80 de ani. Dar sufletul este veșnic și Hristos se îngrijește de sufletul cel veșnic.
Sfântul Iacov Tsalikis