– Părinte, cum de se întâmplă că în timp ce îmi simt neputinţa mă îndreptăţesc?
Cel ce se cercetează corect pe sine, nu se îndreptăţeşte
Mustrările de conștiință pot face din viața noastră un iad adevărat, însă ele nu ne deschid porțile Împărăției Cerurilor
Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat şi de nevrednic.
Gândul smerit este singura armă care respinge toate atacurile
Înțelege bine un lucru: viața creștină este un război duhovnicesc purtat până la moarte. Vrăjmașul viclean ne pune dinainte capcane bine-meșteșugite și aruncă în noi nenumărate săgeți ucigașe pentru suflet.
Asupra multor oameni lumești aruncă momeala atracțiilor lumii și a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăției, a ostentației, a dorințelor trupești și a plăcerilor.
Boala de a te crede învățat când nu ești este vrednică de lacrimi și de suspine
Boala asta, de a te crede învățat când nu ești, este vrednică de lacrimi și de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că știu bine că pretenția aceasta îți pierde și bruma de învățătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deșartă este pentru om mare piedică în calea virtuții.
Limba obraznică le-a făcut rău adeseori chiar şi celor nevinovaţi
Îngăduie-ţi nu acele libertăţi care stârnesc dragostea (pofta n. r.) soţului, ci pe cele cuviincioase, fiindcă nu este lucru de care omul să nu se poată sătura până la urmă, şi în dragoste nu trebuie să se ajungă la aşa ceva… Pe faţa ta nu trebuie să fie nici mişcări ale poftei, nici tresăriri de mânie. Aceste lucruri sunt ruşinoase pentru oricine, dar mai ales pentru femeie, şi schimonosesc chipul…
„Măicuţa mea, ajută-mă, dă-mi ceea ce-mi este de folos sufletului, precum ştii!”
Puterea întregului suflet stă în rugăciune. Şi după cum trupul se împuterniceşte prin mâncăruri şi prin diferitele îngrijiri pe care i le dăm, tot astfel şi sufletul vrea mai întâi de toate rugăciune, citire, cuvânt duhovnicesc, pildă duhovnicească să vadă, şi astfel, încetul cu încetul se deşteaptă. Pentru că dacă îl vei lăsa să doarmă, atunci îl va stăpâni uitarea şi nesimţirea.
Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti…
Ai nevoie să-L aduci pe Domnul în viaţa ta cea reală, concretă, de fiecare clipă! Pentru asta, când te gândeşti la Domnul, să nu „faci abstracţie” nici de ceea ce faci, nici de ceea ce simţi în acel moment. Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti, chiar dacă nu este sau nu pare bună din perspectiva dorului tău de Dumnezeu! Să-l chemi pe Domnul în tine, în cel ce eşti în acea clipă! Altfel, între tine şi El se va aşeza bariera gândurilor tale referitoare la cum „ar trebui să fii ca să vină Domnul”!
Înlăturarea cauzelor care provoacă gândurile rele
Pe lângă trezvie şi liniştea minţii, o altă cale de a evita tulburarea minţii este înlăturarea cauzelor care provoacă gândurile rele. Sfântul Maxim Mărturisitorul exemplifică felul în care trebuie să ne luptăm pentru a ne păstra curăţia inimii.
Dacă dorim să dobândim frica Domnului trebuie să trăim în preajma unui om cu frica lui Dumnezeu
Am putea spune că omul îşi câştigă libertatea prin ascultare?
Păcatul este cădere din slava lui Dumnezeu și pierdere a demnității cerești
Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Acum însă suntem atât de stăpâniți de patimi și am ajuns într-o asemenea întunecare și neștiință, încât nu mai simțim nici măcar lucrurile în care ne aflăm și nu mai cunoaștem nici măcar că făptuim cele rele”.
Viața duhovnicească constă în apropierea de Dumnezeu și în unirea cu El
Noi toți dorim în chip firesc și avem poruncă să fim desăvârșiți. Domnul poruncește: „Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48); Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „Cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșiți” (I Corinteni 14, 20). Dumnezeu cere de la creștini plinătatea desăvârșirii, adică cere ca noi să fim desăvârșiți în toate virtuțile.
Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice
Sfântă Cuvioasă Xenia, primind de la Hristos vindecare și întărire după cumplita întristare și deznădejde ce te-a cuprins după moartea celui care ți-a fost soț, ai hotărât să dăruiești din ceea ce nu ai, trăind pentru aproapele aflat în sărăcie, necaz și strâmtorare, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile „nebuniei” de dragul lui Hristos și astfel ai dobândit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni. Iar tu, Sfântă Matrona, cea care din pruncie ai fost aleasă, nevederea și nemișcarea trupească făcându-ți-se prilej de vedere a lui Dumnezeu și de zbor spre înaltul cerului duhovnicesc.
Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie
Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii.
Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană
Unii, când vin la biserică, spun: „Vreau să dau nişte bani pentru ca părinţelul să se roage pentru asta şi ailaltă” – plătesc şi pleacă. Dar aceşti oameni nu iau parte la rugăciune. Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană.
Ce-i dai inimii, ce-i dai gândului, aceea macină…
-Cum să evităm gândurile rele?
Lumea fără Dumnezeu creează numai cerșetori și proști
Dacă peste zi zidești, iar noaptea dărâmi, niciodată nu-ți vei termina casa.
Dacă te rogi lui Dumnezeu și apoi faci cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, niciodată nu vei putea termina zidirea sufletului tău.
Necazurile şi bolile dacă le vom îndura „pentru Hristos Iisus”, vor fi socotite în ziua Judecăţii drept „martiriu”
– Aţi spus că şi necazurile noastre sunt un martiriu înaintea lui Dumnezeu…
– Bineînţeles! Sfântul Ioan Gură de Aur, adresându-se ucenicei sale Olimpiada, care avusese atâtea de îndurat, mulţi ani din viaţă petrecându-i în stare de boală: „Dacă vei răbda până la capăt starea aceasta, în împărăţia cerurilor vei merge dimpreună cu mucenicii. O să fii încununată asemenea unui martir”, făcea dovada afirmaţiilor sale: „Căci tu înduri lucruri mai grele decât cei târâţi de călăi la moarte, având boala cea peste măsură drept călău şi tovarăş neîncetat”.