Articole

Amintiți-vă că aveți în Ceruri o Maică

Fiecare știe din experiență cum uneori amărăciunea vieții îi copleșește sufletul din toate părțile, inima îi este chinuită de tristețe și durere și fără voie îi curg uneori lacrimi din ochi. Greu îi este omului să rabde nenorocirea și cade uneori în deznădejde, și sentimentul tristeții îl stăpânește.

Continuare …

În rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie

Unde e omul care Îl poartă în sufletul său pe Dumnezeu, unde e omul purtător de Dumnezeu, acolo e cerul, acolo e bucuria, acolo e pacea, acolo e binecuvântarea, acolo e iertarea păcatelor, acolo sunt darurile Învierii.
În rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie, în rai e o bucurie.

Continuare …

Omul nu se mântuieşte fără ostenelile cele de bunăvoie

Nu fi lăudăros şi nu iubi pe bogaţi, dar nici nu îi urî, doar să nu ai de-a face cu ei, mai ales cu cei nemilostivi, iubitori de câştig spurcat şi zgârciţi.
Să ne omorâm toate mădularele cele de pe pământ, să afierosim totul lui Dumnezeu şi să ne facem cu totul ardere de tot înţelegătoare lui Dumnezeu.

Continuare …

Trebuie să menţinem continuu aprinsă lumina dinăuntrul sufletului nostru, orice ni s-ar întâmpla

Nu toţi oamenii reacţionează sau se poziţionează în acelaşi fel în fața problemelor vieții, a crizelor şi a încercărilor. Există cei care în adâncul unei crize se vor întâlni cu sinele lor mai profund şi vor scoate la iveală harisme şi capacităţi care trăiau despărţite și deconectate, ascunse în subteranele neputinţei existenţiale. Nu este greşită observaţia conform căreia numai înăuntrul unei crize şi în întâlnirea la limită cu sinele nostru, de cele mai multe ori, întâlnim şi darurile noastre „pierdute”.

Continuare …

„De ce nu vii la Mine, copilul Meu?”

Avem un Dumnezeu care ne așteaptă cu brațele deschise. Oare cât de trist este să trecem nepăsători pe lângă Hristos, lăsându-L astfel să aștepte cu brațele deschise? Vă spun eu că este la fel de trist ca pe Crucea de pe Golgota când El ne-a așteptat pe toți, întinzându-Și brațele pe cruce, ca să ne deschidă brațele părintești din Cer.

Continuare …

Cerem stăruitor de la Dumnezeu diferite lucruri, însă viaţa noastră este în totală contradicţie cu voia dumnezeiască

Atunci când faci ascultare cu bucurie şi iubire, chiar şi pentru lucruri care par nebuneşti, te bucuri. Îi avem ca exemplu pe părintele Efrem Katunakiotul şi pe părintele Porfirie. Când faci ascultare oarbă, pentru folosul propriu, te duci în iad, ca Iuda. E frumos şi e o dovadă de mărinimie când faci ceva din inimă şi nu constrâns sau silit. Ceea ce se face cu de-a sila şi nu din iubire este searbăd, n-are frumuseţe. Măiestria constă în a-l face pe celălalt să te lase să-l ajuţi. Doctorul trebuie să acţioneze într-un asemenea fel, încât să facă pe bolnav să vrea să se însănătoşească. Dacă acela nu vrea, nu-l poate vindeca cu forţa.

Continuare …

De vrei să te cunoști cum ești ia aminte la visele tale

De vrei să te cunoști cu de-amănuntul cum ești, ce neajunsuri, ce năravuri, ce patimi, ce vicii sunt în tine, ia aminte la visele tale, atunci când dormi, ziua și noaptea. Ia aminte, pe cât poți, la toate. Și vei căpăta tabloul sau ecoul așezării tale sufletești rele și bune; și după ce te-ai cunoscut pe tine însuți, străduiește-te ca fără întârziere să-ți îndrepți neajunsurile și să tai ca și cu o seceră neghinele păcatelor.

Continuare …

Bate harul lui Dumnezeu la poarta ta, iar tu nu vrei să-i deschizi

În fiecare zi Dumnezeu ni Se dezvăluie din ce în ce mai mult. Dar acest fapt are ca şi consecinţă imediată şi dezvăluirea propriului nostru suflet, în cele mai adânci ale lui, oferindu-ne posibilitatea să vedem realitatea de neînchipuit pe care a creat-o păcatul în el. Şi ar fi păcat, de vreme ce Dumnezeu ne dă zile multe şi timp de pocăinţă — noi, fireşte tânjim să trăim mai mult din alte motive, ca să ne bucurăm de viaţă, dar Dumnezeu nu a rânduit zilele pentru asta, ci pentru pocăinţă – ar fi, deci, păcat să nu ajungem la un nivel de autocunoaştere, să părăsim această lume fără să fi cunoscut păcatul nostru şi fără să ne fi pocăit pentru el.

Continuare …

Iubește smerenia și lacrimile și ostenește-te în toate să tai voia ta

Împotriva patimii desfrâului păzește-ochii și nu mânca mult. Dobândește smerenia, care destramă toate cursele vrăjmașului. Nu ceda în fața vrăjmașului și roagă-te neîncetat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, izbăvește-mă de patimile cele rușinoase!” și Dumnezeu te va milui. Se întâmplă ca omul să fie ispitit de pofta sa din pricina nepăsării față de sine, din pricină că îngăduie inimii sale să cugete la cele făcute înainte sau la alte lucruri de acest fel.

Continuare …

Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului

Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărțuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească și să-i ațâțe patimile, ci și să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristețe, neliniște și îngrijorare, amăgindu-l și făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.

Continuare …

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Nu l-a dat îngerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor, întrucât priveşte sufletul; pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.

Continuare …

Diavolul ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”

Diavolul se străduieşte să ne facă să credem că tot ce ne învaţă el este bine. Ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”. Şi, de multe ori, îţi va aduce în minte chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupţi cu el în imaginaţia ta.

Continuare …

Minunea de la scăldătoarea Vitezda. Cuvânt la Duminica a IV-a după Paşti

După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta. (Ioan 5:1-16)

Continuare …

În Liturghie este recapitulată întreaga istorie a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu cu omul

În Liturghie este recapitulată întreaga istorie a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu cu omul. În centrul ei stă Întruparea lui Hristos, Izbăvitorul lumii, viaţa şi jertfa Lui mântuitoare, precum şi îndoita Sa arătare, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea omului, prin care L-a îndreptăţit pe Dumnezeu-Tatăl înaintea omului şi pe omul căzut înaintea lui Dumnezeu.

Continuare …