Ce trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii, zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?”.
Să nu mai zici „nu pot”
Articole
Predică la Duminica a XII-a după Rusalii
Idealul fiecărui creștin pe pământ este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieții veșnice. Până la întruparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mântui, căci raiul era închis și nu era revărsat peste lume harul Duhului Sfânt. De aceea toți drepții Vechiului Testament așteaptau izbăvirea sufletelor lor prin moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu.
“Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii…” (Matei 19, 22)
– R. Radulescu: Să mă lepăd de mine înseamnă să mă lepăd de ideea că eu sunt pe primul loc, eu sunt în centrul lumii, că eu sunt buricul pământului, cum se zice…
Dumnezeu nu este părtinitor ci dăruieşte harul Său tuturor
Vin la mine mulţi şi doresc să înveţe lucrarea rugăciunii minţii. Atunci eu îi întreb: „Te-ai mărturisit vreodată? Te împărtăşeşti regulat? Vieţuieşti creştineşte?”. Dacă răspunde „Da”, atunci înaintăm. Dacă zice „Nu”, nu pierd timpul în zadar cu el. Aşadar, fiule, mai întâi începem cu pocăinţa şi mărturisirea. Apoi urmăm sfaturile unui povățuitor iscusit în lucrarea rugăciunii minţii.
„Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne…”
În mijlocul Sfintei Liturghii cântăm: Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru. Folosim trei verbe pentru a da mulţumire şi numai unul pentru a aduce cereri înaintea lui Dumnezeu. Liturghia se mai numeşte şi Euharistie pentru că, în cadrul Liturghiei, aducem mulţumită lui Dumnezeu pentru toate, căci El pe toate le-a făcut pentru noi. În fapt, Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Tot ce mai rămâne să-l facă este să ne dăruiască la Înviere trupurile întru nestricăciune, ceea ce se va întâmpla în acea slăvită zi a Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos.
Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită (Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului)
Dacă Împărăția noastră ar fi de aici, din lumea aceasta, atunci am trăi veșnic în îndestulare, în pace și bucurie. Dar noi, aici pe pământ, sântem, cum se spune, în epitimie: trebuie să ne pregătim, să învățăm viețuirea cea cerească, să dobândim pacea lui Dumnezeu. Aici nimeni nu ne poate da pace, ci numai Dumnezeu dăruiește pace întregii făpturi și nouă – dacă o căutăm și dacă o dorim din inimă, dacă vrem să ne unim cu Dânsul. El voiește ca sufletul nostru să se unească cu Dânsul, cu Dumnezeul nostru, vrea ca dorirea și voința noastră să se unească cu voia Sa cea dumnezeiască, cu dorirea dumnezeiască, ca întreaga noastră făptură să se unească cu El – să simțim bucuria Vieții. Dar noi ne încurcăm mult în viața materială a acestei lumi, și nu mai avem timp să ne gândim la sufletul nostru, la pacea lui lăuntrică – și ne stricăm neîncetat pacea lăuntrică.
Maica Domnului ‒ călăuză spre întâlnirea cu Dumnezeu
După Domnul, călăuză și învățătoare în această lucrare duhovnicească a rugăciunii, precum și în orice virtute, este Preasfânta Maica Lui și Mama noastră a tuturor.
Prin ajutorul duhovnicului păşim nerătăciţi spre Împărăţia Cerurilor
Pentru ce avem nevoie de părinte duhovnicesc? Pentru ca prin ajutorul lui să păşim nerătăciţi şi să ajungem în Împărăţia Cerurilor, iar pentru aceasta trebuie, mai ales, să împlinim cu fapta poveţele, sfaturile şi îndrumările duhovnicului, petrecându-ne viaţa în bună cuviinţă.
Pregătirea credincioșilor pentru Taina Spovedaniei
Mărturisirea ca Taină se justifică în viața Bisericii numai dacă se aplică pe tărâm practic. Existența acestei Taine se justifică numai dacă creștinii se mărturisesc. De aceea este necesară o pregătire a credincioșilor pentru mărturisire. Aceasta poate fi făcută credincioșilor în grup, deci o pregătire colectivă, dar și fiecăruia în parte, pregătire individuală.
În pregătirea colectivă, preotul se folosește mai ales de cuvânt.
Când va dispărea „eu-l” tău va înceta vrăjmaşul să-ţi mai lovească cu gânduri capul
A fost întrebat Părintele Paisie de un frate:
‒ Gheronda, este rău că mă împotrivesc cu o încăpăţânare copilărească chiar şi stareţului meu?
‒ Tipicul, precum ştii, o dată rânduieşte „Doamne miluieşte” de trei ori, altădată de 12 ori, iar altă dată de 40 de ori. Adică patimile nu încetează să fie un rău în toate vârstele, iar potrivit cu vârsta sa, fiecare are şi pe „Doamne miluieşte”.
Sfântul Nicolae Velimirovici – Predică la Pilda datornicului nemilostiv
Am recitit în seara aceasta (rostită în 4 martie 1984) din Sfânta Evanghelie cuprinzătoarea parabola a datornicului nemilostiv, care datora stăpânului său zece mii de talanţi. În bani de-ai noştri ar veni cam cinci milioane de lei (evaluare ce aparţine Părintelui Sofian, dânsul ţinând cont de cursul leului de atunci).
Nimic nu este mai important ca pocăinţa
Sfântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun și mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-o să-l ierte pe cel ce nu se căiește de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinței. Căci nu vom fi osândiți pentru mulțimea păcatelor, ci pentru că n-am voit să ne pocăim.
Cel căruia îi place să-și facă voia sa nu va avea pace niciodată
Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Sfântul Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.
Diavolul ridică asupră-ne diferite pofte ca să ne facă a cădea din calea virtuţii
Diavolul mai are o amăgire contra noastră când vede că mergem spre virtute. El ridică asupră-ne diferite pofte ca să ne facă a cădea din calea virtuţii. Să ne arunce în vicii. De pildă, când un bolnav şi-ar suferi cu voinţă răbdătoare boala lui, vrăjmaşul, văzând că prin aceasta ar câştiga deprinderea răbdării, îi pune înainte multe lucruri bune ce le-ar fi putut face dacă era în altă stare şi se sileşte a-l convinge că, dacă n-ar fi fost bolnav, ar fi slujit mai bine lui Dumnezeu şi ar fi folosit atât el cât si ceilalţi.
S-a întâmplat ceva aşa cum voiai tu? Mulţumeşte-I. Nu s-a întâmplat? Slăveşte-L
Nu te necăji că lucrurile nu vin mereu în viaţă aşa cum le vrei tu. Nu e cu putinţă, dar nici în folosul tău, ca toate să se facă după gândirea ta, după dorinţa ta, după voia ta. Gândul tău de multe ori este rătăcit, dorinţa ta împătimită, voia ta cu totul egoistă. Şi Atotştiutorul Dumnezeu fireşte că ştie asta, chiar dacă tu nu-ţi dai seama.
Ne plictisim la Sfânta Liturghie?
„Ale Tale dintru ale Tale aducem Ție, de toate și pentru toate” (Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Suferințele și bolile sfinților – „temei de sărbătoare”
Un răspuns foarte precis și edificator la întrebarea: de ce suferă copiii nevinovați, odată ce li s-a șters păcatul strămoșesc, prin Botez, și, în curăția și nevinovăția lor, nu au făcut alte fărădelegi, și mai ales de ce suferă cei drepți sau sfinți, odată ce s-au pocăit de păcatele lor, găsim în scrierile Sfântul Ioan Gură de Aur († 407), teolog de mare profunzime și cu o operă vastă, atât ca dimensiune, dar și din perspectiva bogatei tematici analizate.