„Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta”(Luca 13,10)
De ce lipseşti? – Predica Mitropolitului Augustin de Florina la vindecarea femeii gârbove
Articole
Gârbovirea nevăzută – adâncul neștiut al patimilor
În starea de cădere în care se află, toți oamenii suferă de patimi într-o măsură sau alta, adică sunt bolnavi din punct de vedere spiritual. Dar cel mai adesea ei nu-și cunosc nici căderea, nici boala.
Ajutorul Meu de la Domnul Cel Ce a făcut cerul și pământul…
Rugăciunea alcătuită numai din cuvinte nu este de niciun folos dacă inima nu se roagă și ea. Dumnezeu nu ascultă decât o rugăciune fierbinte.
„Să fii binecuvântat, Dumnezeul meu!”, iată cum se pune în valoare suferinţa
“Iubiţii mei, aşa cum am spus şi la început, într-un chip sau altul, toţi suferim. Durerea pe care o experimentăm este prezentă în orice moment. Am putea spune că nu există clipă în viaţa omului în care acesta să nu sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuşi, sau venită de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalţi oameni.
Te sarguiești tu să viețuiești după regulile dreptei credințe?
Îmi aduc eu aminte de adevărurile credinţei, pentru uitarea cărora pot ajunge la veşnica pieire?
Îngăduieşte-mi, frate, după datoria păstorului Bisericii să intru cu tine în cercetarea stării tale duhovniceşti şi pentru aceasta să pun iubirii tale câteva întrebări.
În primul rând, păstrezi tu întreg simbolul credinţei, transmis fiecăruia dintre noi la Sfântul Botez?
Predica Părintelui Sofian Boghiu la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Ne aflăm şi în seara aceasta în sărbătoarea frumoasă şi delicată a Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Şi aş vrea să vă spun câteva lucruri în legătură cu această frumoasă sărbătoare.
O iubim pe Maica Domnului!
O iubim, pentru că simţim poate în ea un mod special de a-L vedea pe Cuvântul lui Dumnezeu cel adresat lui Pavel: Puterea Mea se arată în slăbiciune (2 Cor. 12,9).
Oare sfinţii s-au amăgit în nădejdea lor, în nevoinţele lor până la sfârşitul vieţii?
– Care este nădejdea cea mai nestrămutată, fără greşeală şi vrednică de crezare a creştinului celui adevărat?
– Nădejdea vieţii veşnice şi a răsplăţii veşnice. La împlinirea ei au ajuns toţi cei care s-au nevoit întru adevăr, după duhul Bisericii şi al tuturor sfinţilor.
– Care este nădejdea cea mai şubredă, cea mai amăgitoare, cea mai pieritoare, cea mai asemănătoare cu o nălucă?
Credința se transmite în funcție de vârsta duhovnicească
Într-adevăr, unii credincioși, cei încă prunci la minte și de curând întăriți, după cum se spune, au nevoie să fie hrăniți cu lapte, cu învățături mai simple și mai elementare, pentru că nu pot suporta hrana tare a învățăturii. Dacă le dai o hrană mai presus de puterea lor, se simt strâmtorări și îngreunați, pentru că mintea lor, ca și trupurile copiilor, nu-i în stare să primească și să asimileze învățătura ce li se dă, ba poate că-și mai și vatămă puțina înțelegere ce-o aveau mai înainte.
Sfântul Grigorie Decapolitul – apărător nebiruit al sfintelor icoane
Sfântul Grigorie Decapolitul a fost ales de Dumnezeu să mărturisească pe Hristos şi dreapta credinţă pe pământ încă din pântecele maicii sale. Inima lui era rănită din pruncie pentru cele cereşti, iar sufletul lui nu avea odihnă în vâltoarea grijilor pământeşti. De aceea, renunţând la căsnicie, s-a logodit cu Hristos pentru a trăi în veci cu El.
Intrând în nevoinţa vieţii monahale, Sfântul Grigorie râvnea două lucruri, fără de care nici un creştin nu se poate mântui.
Să țineți cu mare grijă predaniile Bisericii și posturil
Când postești, să faci milostenie, și când nu postești, iarăși să faci! Noi, creștinii, trebuie să ținem posturile predate de la Biserica lui Hristos în măsura în care putem. Pentru cel prea bolnav și slab postul se dezleagă, dar cum am zis, întâi să aibă grijă să se spovedească și să se împărtășească cu Sfintele Taine, și să se unească cu Hristos. Și dacă-i prea slab cu trupul, îl dezleagă duhovnicul.
Preoţii şi călugării au făgăduinţă şi răspundere mare
Vi se pare mai grea duhovnicia mirenilor sau a călugărilor?
Este mai grea duhovnicia călugărilor şi a preoţilor decât a mirenilor, fiindcă preoţii şi călugării au făgăduinţă şi răspundere mai mare. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Canoane, dar nu-şi împlinesc datoriile lor; adică greşesc cu voia şi cu ştiinţa lor. Iar mirenii au răspundere mai mică şi mulţi greşesc din neştiinţă.
Dumnezeu pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte
Cum poate evita cineva ca, încercând să atingă smerenia, să nu cadă în timiditate? Există vreo legătură între modestie şi smerenie?
Fie-vă milă de voi, fraţilor!
Pentru ca înrâurirea asupra noastră să fie mai puternică, următoarele cuvinte ale Apostolului să răsune în urechile noastre fără contenire: „Sau nesocoteşti bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu, şi a blândeţii, şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Ci după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei Judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani 2, 4-5).
Piedică în calea dobândirii smereniei suntem noi înșine, și nu semenii noștri
Avva al nostru, vrednicul de pomenire Arhiepiscop Serafim (Sobolev) ne istorisea despre un monah căruia i s-a dat să aibă în grijă porcii mănăstirii. Și el auzise multe lucruri despre smerenie, dar tot nu știa cum să o dobândească. Și suspina neîntrerupt după ea, spunând: „Până acum aș fi ajuns sfânt, dar mă împiedică porcii!”. Iată, noi râdem de acest monah! Dar oare știți că aproape toți cugetăm ca el?
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului. Ci această lume este pentru noi numai un câmp de luptă, un stadion de încercare a puterilor sufletești și trupești, din care creștinul – făcând bine și răspândind lumină în jurul lui – încearcă să iasă biruitor pentru ca să merite premiul, adică fericirea vieții viitoare și nesfârșite.
Care este deosebirea dintre a mântui și a izbăvi?
„Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește, ca nu cumva să răpească, ca un leu, sufletul meu” (Psalmul 7, 1-2)
– Care este deosebirea dintre a mântui și a izbăvi?
– De mântuire au nevoie mai ales cei slabi; de izbăvire, cei care sunt ținuți în robie. De aceea, cel care are în el însuși slăbiciunea, dar primește în sine credința, este condus la mântuire de propria sa credință.