Ca să nu i se spună blând, făcea pe mâniosul

După toate minunile acestea, pe care oameni vedeau că le face părintele Arsenie cu harul lui Dumnezeu, era firesc să fie cinstit ca un sfânt, precum și era. Și totuși acestea l-au adus pe părintele într-o situație dificilă, silindu-l să intre într-o altă nevoință, mai mare, ca să-și ascundă sfințenia și să fugă de laudele oamenilor. Poate ca să nu se vatăme din pricina mândriei sau ca nu cumva laudele oamenilor să-i răsplătească nevoințele sale în această viață deșartă.

Continuare …

Inima noastră nu este la locul cuvenit, iar Dumnezeu nu este comoara vieții noastre…

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Ne plângem mereu că împrejurările vieții sunt de așa natură încât nu avem posibilitatea să trăim o viață lăuntrică adâncă. Prin aceasta ne îndreptățim pe noi înșine pentru că nu știm să ne rugăm, că simțirile noastre sunt de suprafață, că nu este adâncime în sufletul nostru.

Continuare …

De vom fi viteji, Dumnezeu va face cu noi mila Sa…

Sfinţii Părinţi, pe de o parte, osândesc suficienţa de sine în viaţa duhovnicească, iar, pe de alta, atrag atenţia asupra faptului că este trebuinţă de deznădejdea cea după Dumnezeu, care pune laolaltă simţământul deznădejdii izvorât din cunoaşterea de sine şi cel al unei mari nădejdi în Dumnezeu. Dau, însă, o mare însemnătate virtuţii bărbăţiei duhovniceşti.

Continuare …

Încă nu am ajuns la desăvârșire, dar aspirația aceasta nu se termină

Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; și dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aș avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubește, nu am nici o mulțumire. Mulțumirea e lumină – lumina iubirii. Iubirea e lumină și amândouă sunt viață. Dacă vrem să avem viață, și nu o viață trecătoare, ci viață veșnică și o lumină nesfârșită, mereu mai bogată, apoi trebuie să iubim. Dar nu putem iubi pe om dacă nu iubim pe Dumnezeu. Dacă omul nu e veșnic, nu e același lucru.

Continuare …

Sfinţenia Sa, nu a noastră, este aceea care ne face sfinţi şi astfel „vrednici” a ne apropia şi a primi Sfintele Daruri

„Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni 11, 29). Acum, revenim la aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel şi ne întrebăm care este înţelesul adevărat al acestora. Pentru că, după cum am văzut, nici Biserica primară şi nici Sfinţii Părinţi nu au tălmăcit ca alternativă la „mâncarea şi băutura cea cu nevrednicie”.

Continuare …

Viaţa Sfintei Mucenițe Epistimia

În cetatea Emesiei, din Fenicia, era un om de neam bun, slăvit şi bogat, cu numele Clitofon, care avea femeie pe Levchipia, fiică a lui Memnont ighemonul, şi care era stearpă. De aceea era foarte mâhnită de vreme ce bărbatul său o ocăra, iar uneori răbda de la dânsul ocări şi bătăi, pentru că n-avea copii. Amândoi erau necredincioşi, ţinându-se de credinţa cea elinească, fiind foarte sârguitori către templul Artemidei.
În acea vreme stăpânea cetatea un oarecare Secund, de neam sirian, care era nemilostiv şi foarte cumplit cu cei care credeau în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care, aflând multe feluri de unelte de moarte, le-a pus în mijlocul cetăţii spre înfricoşarea creştinilor.

Continuare …

Ascultarea care zidește și plângerea care dezbină

Fratele cu părere de sine îşi face grele şi fără de folos până şi lucrurile cele mai folositoare şi lesnicioase. Dacă ar primi ascultarea cu simplitate şi cu credinţă şi ar face toate cele poruncite fără să cerceteze, fără cea mai mică greutate şi fără cel mai mărunt necaz ar căpăta încredinţare de mântuirea sa şi ar avea bucurie sufletul său.

Continuare …

Dacă nu avem un părinte duhovnicesc atunci nu putem săvârşi nimic

Întrebare: Există o legătură duhovnicească, pe linia paternităţii duhovniceşti, în a transmite tânjirea după pocăinţă de la avvă la ucenic? Altfel spus, care este rolul duhovnicului, al părintelui duhovnicesc în a transmite înclinaţia spre pocăinţă, spre lacrimi?

Răspuns: Cred că aceasta este o întrebare foarte importantă. Domnul zice în Evanghelie: „Tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri” [Matei 23, 9).

Continuare …

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

Aceste cuvinte, „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29), au o mare însemnătate în viaţa noastră de zi cu zi. Noi suntem cei ce am văzut harul învierii, după cum zice una din stihiri, însă noi suntem şi aceia care trebuie să fie cer­caţi ca să ni se vădească adevărata inimă.

Continuare …

„Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Starețul Filotei Zervakos din insula Paros, un om sfânt, mi-a spus, plângând, o vedenie pe care o avusese. Trăia o mare frământare, pentru că în societatea grecească se întâmplase ceva, iar el își spunea: „Cum s-a stricat societatea! Gata! S-a dus cu ea!” Dezamăgit, și-a ridicat privirea și… ce să vezi? O nenumărată oștire de sfinți – fără început și fără sfârșit – în frunte cu Maica Domnului, care își înălța mâinile către Hristos și spunea: „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Continuare …

Nu mai este nevoie să vină Hristos pe pământ. Noi am făcut judecata

O perioadă, cincisprezece ori douăzeci de ani, n-am dat niciun cuvânt de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simţit cândva, m-a mustrat, că un talant mi-a dat şi l-am îngropat. Şi pe urmă, când a venit la mine un părinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut răbdarea asta să nu-i spun, şi-a trebuit să-i zic un adevăr. Şi, spunându-i, am simţit că Duhul Sfânt nu mă mai mustră că un talant mi-a dat şi l-am îngropat.

Continuare …

Este firesc ca fiecare fiinţă vie să dorească bucuria, dragostea, lumina

Acedia (akidía), mâhnirea, epuizarea te vor încerca fără doar şi poate, aşa cum se întâmplă cu orice om. Problema esenţială este modul în care ne raportăm la ele. Deja ţi-am scris, mi se pare, că dacă ne trăim stările ca fiind doar ale noastre, „individuale”, la sfârşitul tuturor încercărilor sufletul sărăceşte şi devine fără rod, iar viaţa îşi pierde sensul şi devine insuportabil de plictisitoare. Ţelul nostru, pe care ni l-a pus în faţă Evanghelia, este să devenim ipostasuri universale, să aducem în lăuntrul nostru lumea toată, să trăim întreaga profunzime a istoriei lumii şi, mai presus de toate, istoria Omului. Aşadar toată omenirea este acest „Eu” şi toată istoria este viaţa mea.

Continuare …

Dacă nu iertăm, nu suntem în stare să primim iertarea…

Știm, dacă suntem cât de cât sinceri cu noi înșine, cât de puțin suntem în stare să iertăm și cât de ușor îi judecăm pe ceilalți. Știm cât de ușor se înrădăcinează în noi, uneori pentru mulți ani, iar alteori pentru întreaga viață, amărăciunea față de omul care ne-a jignit.

Continuare …

Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă

Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata Sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. (Matei 5, 22)
Acum, deci, lepădaţi şi voi toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. (Coloseni 3, 8)

Continuare …