„Chiar de ai fi, cum sunt şi eu, risipitor,
Vino, căci uşa milostivirii dumnezeieşti
deschisu-s-a tuturor!”
Predică la Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor
Ce înseamnă a-ți „încălzi inima”?
Gheronda, iertați-mă că vă întrerupt. N-am reușit să înțeleg foarte bine. Ce înseamnă a-ți „încălzi inima”? Cum se încălzește inima și de ce trebuie făcut acest lucru pentru Rugăciunea lui Iisus?
Te va ajuta pilda Fiului Risipitor: „Deci venindu-și întru sine, a zis: Câți năimiți ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier de foame! Scula-mă-voi și mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15, 17-18).
Parabola Fiului risipitor – inima întregii Evanghelii
Cred că omilia noastră de astăzi, care este o continuare a celor spuse în duminicile trecute şi în care multe sunt legate de capitolul X al Epistolei către Romani, se potriveşte foarte bine să o legăm şi de parabola fiului risipitor, pe care am ascultat-o astăzi.
Cât de mult se oglindește lumea de azi în pilda Fiului risipitor!
Cât de mult se oglindește lumea de azi în pilda Fiului risipitor! Omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, s-a dus în țara cea străină a păcatului și își cheltuiește toată avuția părintească, darurile lui Dumnezeu, în desfrânări.
Să avem încredere în Dumnezeu!
– Dacă încerci să explici unui om că ceea ce face nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi, totuşi, acesta refuză cu încăpăţânare să accepte acest lucru, ce să facem pentru el, ţinând cont de faptul că ţinem mult la el?
Credința care trezește conștiința
O altă prietenă a Fericitei Xenia era şi văduva Galubena, care avea o fată de 17 ani, o fată frumoasă. Xenia o iubea foarte mult pe această fată, pentru blândeţea ei, pentru firea ei liniştită şi pentru inima ei bună.
Într-una din zile, Fericita Xenia merse acasă la ele. Mama şi fiica stăteau la masă şi fierbeau cafeaua la o spirtieră.
„Oare nu ar fi trebuit să ne bucurăm, dacă fratele nostru s-a întors?”
Evanghelia acestei Duminici ne vorbește nu numai despre păcat și pocăință, ci și despre iertarea oferită de Dumnezeu: când fiul cel rătăcitor, care și-a venit în fire prin calea suferințelor, a sărăciei, a singurătății și a respingerii, s-a îndreptat spre casa părintească. Pe când era încă departe de casă, chiar dacă nu putea vedea prea bine de la depărtare chipul său, tatăl l-a recunoscut. Probabil că ieșise de multe ori și privise în depărtare, așteptând întoarcerea fiului său.
Să îți amintești de păcatele făcute mai înainte…
– În ce mod să căutăm smerenia?
– Trebuie să te străduiești să te cunoști pe tine însuți, lipsurile tale, neputința și limitele tale și să analizezi cât mai des această neputință cu ochii sufletului. Să meditezi la măreția lui Dumnezeu și la păcătoșenia ta, la smerenia lui Hristos.
Akedia, delăsarea duhovnicească, este cea mai rea dintre patimi…
– Ce putem face atunci când, în viața unui tânăr și, de fapt, în viața oricui, se instalează akedia?
Atunci când folosim rău libertatea, Dumnezeu ne dă câte un ghiont, pentru a ne reveni…
O face din când în când. Își ia sita și începe să cearnă. Ne încearcă și, în același timp, ne învață. „Întru necaz ne-am adus aminte de tine”, (Isaia 26, 16), spune Prorocul Isaia. În mijlocul necazurilor și ispitelor ne-am adus aminte de tine, Doamne! În timpul Ocupației, dar și după aceea, ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Mi-aduc aminte de ținutul de baștină, Messinia, când, undeva prin 1947, au avut loc din nou cutremure, însă nu atât de devastatoare ca ultimele care ne-au încercat. Bisericile se umpluseră și atunci! După o „scuturătură”, începem cu toți să alergăm, apoi, după puțin, uităm iarăși de Dumnezeu.
Binefacerile și rugăciunile Sfintei Xenia pentru toți cei care-i cer ajutorul
Toată istoria Bisericii s-a întemeiat pe fapte: la început pe chinurile şi suferinţele mucenicilor care au trăit în primele secole ale creştinismului, pe eforturile stâlpilor Bisericii – Sfinţii –, iar apoi, pe faptele ascetice individuale, pe triumful sufletului în lupta cu trupul, luptă dusă de către pustnici şi de către alţi martiri, deveniţi „îngeri în trup, oameni ai Cerurilor” şi „drepţi” care au trăit în lume, dar care nu au fost pângăriţi de lume.
Când se spovedeşte omul cu adevărat şi bine?
– Ce înseamnă să faci o spovedanie bună? Când se spovedește omul cu adevărat și bine?
Sfânta Xenia din Sankt Petersburg
Fericita Xenia din Sankt Petersburg este una din cele mai iubite sfinte ale Rusiei și ale Ortodoxiei întregi. Oriunde am pomenit numele ei, oamenii s-au luminat la față. Când pregăteam acest articol, de exemplu, a trecut pe lângă mine un părinte care, văzând icoana Sfintei pe coperta cărții cu viața ei, a exclamat: „A, Sfânta Xenia!”. Mi-a luat cartea, s-a închinat și i-a sărutat cu evlavie icoana.
Mânia sluţeşte sufletul, blândeţea îl luminează
Să învăţăm blândeţea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a spus: “Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), şi să alungăm de la noi orice mânie. Dacă se va ridica cineva împotriva noastră, noi să ne smerim; dacă se va purta cineva cu trufie faţă de noi, atunci noi să ne străduim să fim prevăzători.
Dacă ai ochi sănătoşi, lumina va fi uşor de aflat
Când orbul strigă „Daţi-mi lumină!” veţi aprinde o lumânare şi-i veţi spune „Iată lumina!” însă el iarăşi va striga: „Dar daţi-mi lumină!” Puteţi aprinde şi zece lumânări, şi să-i spuneţi „Iată lumina!” că el tot va striga mânios: „De ce nu-mi daţi lumină?” Îl puteţi aduce într-o sală unde strălucesc sute de lumini şi să-i spuneţi: „Iată lumină, cu prisosinţă!” Dar, din bezna-i deasă şi neagră, el iarăşi va striga mânios: „Dar aprindeţi măcar o lumânare să văd!”
Lumea va merge la teatru, tu la Biserică
Există o fugă de lume cu trupul: fuga în pustie. Putem însă fugi de lume şi rămânând în lume: fugind de ea prin felul de vieţuire. Prima nu este potrivită pentru toţi şi nu le stă în putere tuturor, dar cea de-a doua este obligatorie pentru toţi şi trebuie împlinită de către toţi. Tocmai la asta ne-a poftit în canonul său Sfântul Andrei când ne-a sfătuit să fugim în pustie prin buna legiuire.
Rugăciunea te face cu adevărat liber
Vedem că rugăciunea îl face pe om liber cu adevărat, îl scoate din mărginirea înrobitoare a eului său pătimaș pentru a-l deschide infinitului dumnezeiesc. Tămăduindu-l pe om de păcat și de patimi, rugăciunea îl scoate din robia lor și-l izbăvește de nenorocitele lor urmări. După cuvântul Apostolului, omul este izbăvit „din robia stricăciunii” (Romani 8, 21).