„Nu ne-ați vorbit despre reținerea de la mâncăruri”, a observat teologul.
„Postul taie de la inimă toată răutatea”
Nu amâna drumul spre veșnicie!
Omule, fii întotdeauna râvnitor și arzător cu duhul, fugi de posomorâre și răceală, ca să nu auzi despre tine așa: „Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3, 15-16).
Fii, așadar, plin de sârguință și trezvie, nu irosi în zadar timpul vieții tale, pentru că acesta este dar spre îndreptarea sufletului și pentru dobândirea veșnicelor bunătăți. Ia aminte să nu treacă nici o zi în zadar, pentru că de o vei pierde, nimeni nu te poate încredința că vei mai dobândi o altă zi.
Biruința asupra leneviei prin amintirea morții
Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică. Părinţii spun că atunci când amintirea morţii se îmbină cu o adâncă smerenie, ea atrage asupra noastră atât de mult har sfânt, încât ne eliberăm definitiv de lene.
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou. Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele. Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.
Taina iubirii cerești
Iubirea noastră de Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze în noi atunci când iubim pe aproapele ca pe noi înşine, când nu-I refuzăm nimic, nici pe noi înşine, nici ceea ce ne aparţine; când ne străduim să contribuim la mântuirea aproapelui cu tot ceea ce ne stă în putinţă;
Spovedania și postul ne sprijină în lupta cu gândurile
„Aşa cum şarpele, scos dintr-o vizuină întunecoasă la lumină, caută să fugă şi să se ascundă, tot astfel şi gândurile rele, fiind date pe faţă printr-o sinceră recunoaştere şi prin spovedanie, caută să fugă de la om” (Ava Moise). Numai aşa ne uşurăm războiul cu gândurile: prin mărturisirea lor, adică prin spovedanie.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul explicată de părintele Petroniu Tănase
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al găririi în deşert nu mi-l da mie.
Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul poarta de intrare în duhul Postului Mare
Este important faptul că ne întoarcem acum la ideea şi experienţa Postului ca o călătorie duhovnicească al cărei scop este să ne treacă dintr-o stare spirituală în alta.
Săptămâna întâia a Postului Mare
În vremea războiului duhovnicesc, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul [1], luptătorul trebuie să astupe izvoarele apelor celor dinafara cetății și să nu se îndeletnicească decât cu rugăciunea și cu muncirea trupului prin filosofia cea lucrătoare, adică cu ostenelile trupești.
Postul ca apropiere de Hristos
Acum până la Florii, postul ăsta mare și sfânt e post ascetic, adică renunțăm la desfătarea cu bunătățile pământești: mâncare, distracție și celelalte, ca să ne pregătim să ne unim cu Hristos.
Călăuză pentru exersarea virtuților în Postul Mare
Sf. Sofronie Saharov – Cum să trecem Marele Post ? (I)
Ieri și azi m-a durut inima, și doare în mod curios… Și m-am rugat lui Dumnezeu: „Nu acum. Dă-mi să săvârșesc lucrul vieții mele.” Și iată, spre a-mi săvârși lucrul vieții, încep prin a vorbi cu voi despre cum să trecem Marele Post.
Postul este o primăvară duhovnicească
Adevărata natură a pocăinței, pozitivă și dătătoare de lumină, se manifestă în mod vizibil în viața Bisericii mai ales prin trei expresii caracteristice: liturgică – în timpul Postului Mare, sacramentală – în Taina Spovedaniei și personală – în darul lacrimilor.
„Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi…” Duminica Izgonirii lui Adam din Rai la Mănăstirea Suruceni
„Şezut-a Adam în preajma Raiului şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene şi am fost furat de ea, şi de mărire m-am depărtat. Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o Raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta…” (Vecernia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai)
Plânsul lui Adam
După izgonirea din rai Adam s-a îmbolnăvit cu sufletul şi de întristare a vărsat multe lacrimi. Tot aşa orice suflet care a cunoscut pe Domnul tânjeşte după El şi spune:
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
Înainte de cădere, Adam se bucura de firescul convorbirii neîntrerupte cu Dumnezeu. Era plin de curăţie, lumină, simplitate, smerenie. După cădere, această legătură minunată s-a tulburat. Mintea lui s-a întunecat, s-a înceţoşat, s-a înnegurat. Mintea întinată nu poate să primească Harul dumnezeiesc.
Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră
Ori de câte ori cineva se roagă lui Dumnezeu și cere de la El bogăție stricăcioasă și slavă vremelnică sau bunăstarea și vigoarea trupului și viață de mulți ani și toate câte sunt proprii vieții stricăcioase, în chip vădit, unul ca acesta spune multe cuvinte, precum păgânii. Și iarăși, dacă cineva vrea să-L roage pe Dumnezeu pentru cele necesare trupului, adică mâncăruri, și băuturi și îmbrăcăminte și acoperiș, și toate celelalte trebuințe, îi zice: „Știe Tatăl vostru cel ceresc cele de care aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi”.