„Cu glas de mulțumire să slăvim astăzi pe Hristos, Cel minunat întru Sfinții Lui, Care a dăruit Bisericii Sale pe purtătorul de Dumnezeu Ierarh Dionisie, chip al blândeții, pildă a înfrânării, dreptar al sfințitei slujiri, apostol neobosit care, spre folosul duhovnicesc al credincioșilor, a cutreierat cetățile și satele, povățuind pe toți cu dragoste părintească, iar acum, în ceruri, cu toți Sfinții, se roagă să se mântuiască sufletele noastre.” (din slujba Sfântului Ierarh Dionisie)
Niciodată omul n-ar fi putut de unul singur să înţeleagă iubirea infinită pe care o nutreşte Dumnezeu faţă de această binecuvântată făptură, omul, care constituie şi coroana întregii creaţii. Şi deoarece iubirea adevărată nu este cu putinţă să se exprime doar prin cuvinte emoţionante, ci şi prin fapte care dovedesc autenticitatea cuvântului, de aceea şi ucenicul iubirii, Sfântul Ioan Teologul, în puţine cuvinte rezumă „explozia” de iubire a lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16).
Răspuns: Trezvia negativă este cea prin care ne împotrivim gândurilor rele care năvălesc asupra noastră. De îndată ce ele apar, ne ridicăm mintea la Dumnezeu spunând, „Doamne, vrăjmașii mei au sosit, apără-mă”, și încercăm să nu-i îngăduim minții să cedeze. Sfântul Sofronie avea o vorbă: „Nu îți preda mintea (не дай ума)”, adică, nu te supune gândului de la vrăjmașul care te asaltează.
Cuviosul Sofronie Saharov a fost ucenicul şi biograful Sfântului Siluan Athonitul.
S-a născut în data de 23 septembrie 1896 în Rusia.
Cuviosul Sofronie a trecut la cele veşnice în ziua de 11 iulie 1993, la vârsta de 97 de ani, în mănăstirea pe care a înfiinţat-o în Marea Britanie.
Dumnezeu este adevăr, şi adevărul se trăieşte, este cu putinţă, literal, să fie trăit până „în oasele tale”.
Literal în oasele tale? Sfântul de care v-am mai vorbit, şi vă mai vorbesc şi alţii, Sfântul Siluan, spune că harul cel mare pătrunde până în oasele omului, şi de aceea oasele acelui om după moarte devin moaşte.
Uneori se întâmplă ceva și ne oprește din ceea ce credem ca este drumul nostru. Dar dacă Dumnezeu permite să se întâmple aceasta, înseamnă că așa a fost să fie. Iată marele secret: trebuie să înțelegem că orice se întâmplă este cu voia lui Dumnezeu.
Cu adevărat, „pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului”. „Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu.”
Întrebare: Dacă viața pământească fără iubirea lui Hristos este lipsită de tot binele, cu cât mai mult este adevărat acest lucru în lumea cealaltă? Viețuirea fără această iubire va fi „scrâșnirea dinților” (Mat. 8:12), „viermele cel neadormit” (Marc. 9:44).
În luna septembrie, în ziua a șaptesprezecea, săvârșim pomenirea Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail (†1943), iar pe data de zece iulie sărbătorim aflarea Cinstitelor sale Moaşte.
Episcopul Dionisie Erhan (n. 1868 — d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), Episcopul Cetății Albe – Ismail (1932-1940), Episcop al Argeșului (1940-1941), Stareţ al Mănăstirii Suruceni (1908-1934).
Sfântul Ierarh Dionisie s-a născut în satul Bardar, județul Lăpușna, din Basarabia, în ziua de 2 noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie. Părinții săi, Vasile și Adriana Erhan, erau răzeși, din neamul arcașilor Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
Episcopul Dionisie Erhan (n. 1868 — d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), Episcopul Cetății Albe – Ismail (1932-1940), Episcop al Argeșului (1940-1941), Stareţ al mănăstirii Suruceni (1908-1934).
Descarcă aici Slujba Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail
Condacul 1
Pe cel ce este fiu ales al Basarabiei și următor al cuvioșilor nevoitori, pe cinstitul Ierarh și părinte darnic, milostiv spre cei orfani și iubitor de neam, să-l cinstim cu bucurie, din inimă strigând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!
”Prea Sfințite, în Hristos iubite Frate,
Cu sfântă emoție Vă scriu aceste rânduri cu prilejul instalării Prea Sfinției Voastre. Căci mă adresez acelui Arhiereu, care în adevăr prin viața sa sfântă a dovedit că este fără prihană și trăiește în Dumnezeu.
„Propovăduirea dreptei credințe în Dumnezeu oamenilor și întoarcerea celor rătăciți pe calea adevărată, – avea să consemneze preotul I. Petrov în mărturiile sale din 1935, – este talentul cel mare al Prea Sfințitului Episcop Dionisie.
El este povestitor rar, știe, fără să vrei, să Te poarte prin lumi necunoscute și cu glasul să dulce și melodios, să te ducă în sferele luminii și a adevărurilor veșnice.
Episcopul Dionisie Erhan era venerat în toată lumea, după cum spunea și profesorul Nichifor Crainic în „Calendarul” de duminică: „În vremea de azi e aproape un exemplar unic de călugăr adevărat în duhul marii tradiții a Ortodoxiei”.
Constantin-Valer Necula a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu și este doctor în teologie, specializarea catehetică-omiletică și pedagogie creștină. Este autor de volume de predici, de studii și articole de omiletică și catehetică dar și de cărți pentru copii și tineret. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine – franceză, italiană, germană – si numeroase recenzii. A susținut 150 conferințe în țară și în străinătate și a participat la o serie de emisiuni de radio și de televiziune atât la posturi naționale cât și internaționale.
Când ești într‑o țară străină, cum păstrezi legătura cu familia ta, cu copiii tăi? Cum păstrează legătura un om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu părinții lui? Prin dor. Moare de dorul lor. Așa este? Prin dor. Moare de dorul țării lui, moare de dorul pruncilor lui, moare de dorul nevestei lui, moare de dorul părinților lui.
Mulţi păcătuiesc şi nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înţelept. Dar cine este în stare de o nevoinţă asemenea lui?
„Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască.
