O, cât de mare şi însufleţitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!
“Vino și vezi”: Tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la Evanghelia din Duminica Ortodoxiei
Tâlcuirea Evangheliei din Duminica Ortodoxiei – chemarea lui Filip și Natanael
R. Radulescu: „Noi L-am aflat pe Acela despre care au scris Moise şi profeţii!” Sunt cuvintele lui Filip, viitor ucenic al lui Hristos, rostite după ce s-a întâlnit cu Hristos. Este vorba despre începutul activităţii publice a Mântuitorului. La vârsta de treizeci de ani este botezat de Ioan în Iordan şi îşi începe activitatea în lume. Până atunci nu ştim multe despre Hristos, unde a trăit, ce a facut. Işi începe prezenţa în lume cu recrutarea unor ucenici, unul dintre ei fiind Filip. Părinte profesor, de unde atâta siguranţă în cuvintele Apostolului Filip: „L-am aflat pe Acela, despre care au scris Moise şi profeţii!”, adică, „L-am aflat pe Mesia, pe Cel pe care-L aşteptăm de atâta vreme, să vină să ne mântuiască!” De unde această convingere? Ce argumente are Filip că Iisus este, într-adevăr, Cel aşteptat?
Care e scopul Ortodoxiei?
Care e scopul Ortodoxiei? Se vede clar din calendarul sărbătorilor. Avem întâi Paştele, apoi avem Cincizecimea. La Paște avem botezul cu apă. La Cincizecime avem botezul cu Duh. Așadar, până la Cincizecime, credincioşii sunt cercetați de Duhul Sfânt. Iar rezultatul, care este? Duminica Tuturor Sfinţilor. Cu alte cuvinte, toți ortodocşii să se numere în rândul Sfinţilor.
Cum a apărut coliva și ce legătură are ea cu prima sâmbătă din Postul Paștilor?
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin. El s-a născut în Siria şi a fost ostaş al armatei romane, în legiunea Tironilor. Aceasta era formată din ostaşi tineri, care se aflau sub conducerea generalului Vringa. Numele de Tiron pe care îl poartă Sfântul Mucenic Teodor vine din limba latină, tiro însemnând recrut sau începător.
Predică la Sâmbăta întâi a Postului Mare (pomenirea Sfântului Teodor Tiron), despre unitate prin Biserică
„Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat…” (Troparul Sfântului Teodor).
În icoană se întâlnește istoria cu veșnicia, în lumina Împărăției cerurilor
Pentru Ortodoxie, sfintele icoane nu sunt doar o podoabă în biserică, adică un mijloc estetic de a înfrumuseța biserica. Sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credințe, încât nimeni nu poate fi creștin ortodox dacă nu cinstește sfintele icoane. Ele nu se adaugă la credința ortodoxă ca o anexă, ci exprimă credința ortodoxă într-o formă completă, ca mărturisire a credinței prin cuvânt și imagine, prin rugăciune în fața icoanei lui Hristos și a sfinților Lui zugrăviți pe icoane.
Iată ce face neascultarea!
La Sfânta Ana trăia un gheronda împreună cu ucenicul său care adeseori făcea neascultare. Era ajunul unei sărbători a Maicii Domnului.
„Gheronda, zice ucenicul, mă duc să pescuiesc niște pește, fiindcă sărbătoarea Preasfintei este mâine. Ce vom mânca? „Fiule, îi spune Gheronda, acolo vecinii noștri sunt pescari. Au stat la pescuit ceasuri întregi și n-au prins pește.
Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului
Nu trebuie să ne intereseze când va veni harul. Odată cineva din obştea mea mi-a spus: „Astăzi a fost Schimbarea la Faţă, dar nu am simţit bucurie.” „Nu te-ai bucurat la sărbătoarea Schimbării de Faţă? Poţi să te bucuri în ziua următoare, deşi este numai o zi obişnuită. Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului. Are desigur şi ziua însemnătatea ei, dar nu este o lege generală.
Mitropolit Antonie de Suroj: Când îl văd pe om în lumina iubirii curate, văd în el chipul lui Dumnezeu, o icoană
“Dragostea începe în clipa când văd în faţa mea un om şi străvăd adâncurile lui, când văd deodată esenţa lui. Bineînţeles, când spun: „eu văd”, asta nu înseamnă: „pătrund cu mintea” sau „văd cu ochii”, ci „pătrund cu toată fiinţa mea”. Dacă este îngăduit să facem o comparaţie, în acelaşi fel se poate spune că pătrund frumuseţea -de pildă, frumuseţea muzicii, frumuseţea naturii, frumuseţea operei de artă, atunci când stau înaintea ei uimit, mut, nefăcând altceva decât să receptez ceea ce se află în faţa mea, nefiind în stare să exprim asta prin vreun alt cuvânt în afară de exclamaţia: „Doamne! Cât e de minunat!”
Viața omului care trăiește pentru Dumnezeu este sfinţită şi îndumnezeită
Domnul ne atrage mintea în inimă, ca să fie botezată în văpaia iubirii lui Dumnezeu ce arde acum în ea. Curăţită şi luminată, mintea se mişcă cu uimitoare repeziciune, întocmai ca şi Duhul Domnului.
IPS Ierótheos Vlachos: Postul este readucerea omului la mișcarea sa către Dumnezeu
Știți că postul este prima porunca dată de Dumnezeu omului. Când l-a creat pe om, i-a spus: “Nu vei mânca acest fruct, căci în ziua în care vei mânca, cu moarte veți muri“. Cu alte cuvinte i-a dat porunca ascultării, nu pentru că ar fi fost rău pomul cunoașterii binelui și răului, pentru că spune Sf. Grigorie Teologul, nu a făcut ceva rău, nici nu i-a interzis omului să mănânce ceva din pizmă, fiind El pizmaș. Dumnezeu nu este cauza răului, dar omul era în creștere, nu era într-o asemenea stare, încât să poată mânca din fruct, pentru că spune Sf. Grigorie Teologul că pomul acesta era în realitate vederea lui Dumnezeu.
Taina slăbiciunii preoților: de ce o îngăduie Dumnezeu?
Şi căderea preoţilor în păcate se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Şi ascultă cum! Dacă n-ar păcătui dascălii şi preoţii, dacă n-ar fi supuşi patimilor lumeşti, ar fi neomenoşi cu ceilalţi oameni şi neiertători. Dar Dumnezeu a făcut ca să fie robi patimilor şi preoţii şi conducătorii, pentru ca să fie iertători cu alţii, de vreme ce şi ei păcătuiesc.
Cine ne mângâie sufletul la greu?
Am fost sfătuit să vorbesc despre activitatea păstorului duhovnicesc, ce nu se închide în limitele parohiei sale și nu se oprește neapărat doar asupra fiilor lui duhovnicești. Preotul, cel mai adesea, este chemat la bolnavi, la muribunzi; adeseori i se impune să-și desfășoare activitatea în situații critice. Se întâmplă să vină unii tineri, bărbați ori femei, și să spună că în familia lor se întâmplă ceva înspăimântător, sunt amenințați de divorț, ori că fiul lor s-a îmbolnăvit foarte grav; sau vine o mamă și povestește că fiul ori fiica ei s-a abătut de la calea cea dreaptă, are anturaje compromițătoare; ori că au fost închiși; sau că a murit soțul ori soția.
Spovedania – întoarcerea la Tată…
Unul dintre Părinţii primelor veacuri, nu îmi amintesc cine, a spus că deşi îl numim pe Dumnezeu Creatorul, Făcătorul nostru şi îl chemăm cu atâtea alte numiri care-L arată a fi într-o atât de mare măsură deasupra noastră, toate aceste numiri înseamnă de fapt mult mai puţin decât faptul de a-L numi „Tată” al nostru atunci când îl chemăm Tatăl nostru, fiindcă toate numele cu care îl numim pe Dumnezeu indică o separare şi o îndepărtare, uneori chiar o înstrăinare. Pe când cuvântul „Tată”, „Părinte”, arată o apropiere, o înrudire între El şi noi.
Rugăciunea pocăinței – teologia înnoirii sufletului
Legată de vremea Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.
Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate în sus, cu ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și închinăciuni, după rânduiala cunoscută.
Postul este ocazia de a conlucra cu Dumnezeu
Maică, omul este creator. Dumnezeu i-a dat darul să fie creator, fiindcă el, când mănâncă, nu paşte, ci face artă culinară. Una dintre măiestriile omului este aceasta: de a face mâncarea frumoasă şi bună şi aceste preparate din soia sunt frumoase şi bune, dar sunt şi mincinoase, nu? Cum sunt şi flori frumoase şi bune, dar artificiale. Sunt mincinoase, nu sunt adevărate. Citiţi ce scrie pe etichete şi luaţi aminte la cele „identic naturale”, că şi păcatul pare firesc, natural, firii căzute…
Printr-o spovedanie corectă se şterg toate cele vechi
Părinte, după spovedanie este firesc să simţi o greutate?
– De ce să simţi greutate? Printr-o spovedanie corectă se şterg toate cele vechi. Se deschid alte perspective. Vine Harul lui Dumnezeu şi îl schimbă complet pe om. Se pierd tulburarea, cruzimea, neliniştea şi vin pacea şi liniştea. Atât de simţit este lucrul acesta chiar şi la exterior, încât le spun unora să se fotografieze înainte de spovedanie şi după, ca să constate ei înşişi schimbarea cea bună, pentru că pe faţă se zugrăveşte starea duhovnicească lăuntrică. Tainele Bisericii fac minuni. Cu cât se apropie cineva de Dumnezeu – Omul Iisus Hristos, cu atât se îndumnezeieşte şi este firesc să răspândească Harul dumnezeiesc şi să fie trădat de el.