Biserica ne invită la o pomenire generală a celor ce “au adormit întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice“. Aceasta este, într-adevăr, ziua cea mare de rugăciune a Bisericii pentru cei morţi.
Pomenirea morţilor – Moşii de iarnă
Nu este zi mai măreaţă decât aceea în care ne vom întâlni cu Domnul…
Aş vrea să mă opresc puţin asupra celor două persoane care L-au întâmpinat pe Hristos în templu: Sfântul Simeon, om „drept şi temător de Dumnezeu“, după cum zice Scriptura, şi Proorocița Ana. Amândoi erau înaintaţi în zile, însă amândoi purtau în inimă nădejdea mântuirii ce avea să vina şi aşteptau nestricăcioasa „mângâiere a lui Israel“ (Luca 2,25), adică pe Hristos. Aceasta înseamnă că se împărtăşiseră de Duhul proorocesc al lui Dumnezeu şi ţineau aprins în ei darul acesta al proorociei.
Adevărul lui Dumnezeu să-l propovăduim fără adaosuri!
Când este vorba de fapte, nu trebuie să recomandăm înlesniri. Cu vorbele obişnuite ne mai jucăm, treacă-meargă, dar Adevărul lui Dumnezeu nu avem voie să-l strâmbăm. Nu este al nostru, ci ne-a fost dat.
“Aminteşte-ţi de moartea ta, şi nu vei mai păcătui în veci!”
Începând cu acest moment, aşadar, de vreme ce tocmai urmează să săvârşim Sfânta Liturghie, să intrăm cu toţii în acest duh, fiind prezenţi aici în biserică la taina tainelor, care este chiar Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa, înaintea lui Dumnezeu.
Credința noastră este viața noastră. Nu este o chestiune de duminică, nu este o chestiune temporară, de anumite momente…
La noi, mereu și mereu se aude în discuțiile noastre că „tot un Dumnezeu e”. Că ești ortodox, că ești de altă credință sau de altă religie – „tot un Dumnezeu e”. Dar, vorba părintelui Rafail Noica, ironic, bineînțeles: or fi mulți dumnezei în lumea aceasta, dar numai unul e „profesionist”. Ce înseamnă acest lucru? Că Biserica noastră Ortodoxă ni-L prezintă pe Dumnezeu așa cum este El – și avem șansa să-L cunoaștem noi, personal! De aceea, credința ortodoxă nu este de negociat. Părinții noștri, de 2000 de ani, și-au păstrat-o. Și nu în condiții tocmai ușoare!
Înfricoșătoarea lucrare a preotului la Sfânta Liturghie
Vă dați seama ce așteptați și ce cereți de la un preot atunci când îi încredințați preoția — nu doar să vă călăuzească în rugăciune, rostind cuvinte pe care le poate rosti împreună cu voi, ci să săvârșească o lucrare pe care el însuși nu o poate împlini, pe care numai Hristos o poate împlini și pe care o poate împlini prin el doar dacă acesta este atât de unit cu Hristos, măcar în acel moment, încât moartea lui Hristos devine moartea lui, în nădejdea că viața lui Hristos va deveni viața lui?
Lupta cu gândurile
– Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.
„În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la margimile lumii cuvintele lor…” Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi la Mănăstirea Suruceni
„Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.” (Filipeni 1, 27; 2, 1-3).
Predică la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi – Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Sfinţii Trei Ierarhi, vase ale Duhului Sfânt
Aşa de bogaţi…, în viaţa lor aşa de multe fapte au făcut şi aşa de frumos au scris, aşa de mult au scris, încât oricând se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Opera lor este întinsă, volume întregi. E o colecţie numită Migne, în greceşte şi latineşte, volume întregi din operele lor.
Rugăciunea aduce minuni în viața noastră și a celor pentru care ne rugăm
Mult mă rănesc când văd monahi care acționează omeneşte, iar nu cu rugăciunea, spre a mijloci la Dumnezeu în lucrurile greu de izbutit omeneşte. Dumnezeu le poate aranja pe toate. Când cineva face o lucrare duhovnicească în chip corect, atunci chiar şi cu rugăciunea poate zidi mănăstiri, le poate înzestra cu toate cele absolut necesare şi poate ajuta toată lumea. Nu este trebuinţă nici măcar să lucreze, ci ajunge numai să se roage.
Despre rugăciunea minții: cale personală, nu rețetă universală
– Binecuvântați! Aș dori să ne acordați puțin timp pentru a ne spune — exceptând relația pe care o avem cu Domnul prin Sfânta Împărtășanie și participarea la sfintele slujbe ale Bisericii — câteva cuvinte despre Rugăciunea Minții, în cadrul căreia consider că ne apropiem foarte mult de Dumnezeu. Totuși, aș vrea să aud mai mult de la Sfinția Voastră decât ceea ce am auzit și am studiat până în momentul de față, ca și creștini, despre Rugăciunea Inimii. Vă mulțumesc mult.
Să ne rugăm cu gândul că Dumnezeu e Viu și e cu noi! Ne aude! Îi pasă de noi!
Împărate Ceresc e prima rugăciune, după ce I-ai mulțumit lui Dumnezeu că te-ai trezit. „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești”, adică le umpli, „vino și Te sălășluiește întru noi” – vă dați seama, ditamai Dumnezeu Duhul Sfânt să vină să stea în mine, și vine!, eu sunt templul Duhului Sfânt, nu?
De fiecare dată când deznădăjduim săvârșim un păcat împotriva dragostei Tatălui
Înainte de a i se arăta Domnul, Sfântul Siluan a petrecut un ceas întreg despărțit de Dumnezeu: Dumnezeu îl părăsise. Mai târziu, când Domnul i-a spus: ,,Ţine-ţi mintea în iad”, cuvântul Lui se referea la acel ceas cumplit ce a premers vederii lui Hristos. Sfântul Siluan a primit răspuns trăirii vecinicului său iad, sub forma descoperirii de la Dumnezeu a vecinicei mântuiri.
„Doamne, miluiește-mă! Doamne, ajută-mă! Doamne nu mă lăsa!”
Haideți să-L „batem la cap” pe Dumnezeu, fiindcă El este singurul care nu Se supără atunci când insistăm, ci Se bucură când reușim să spargem zidul de necredință și de răceală care ne desparte de El. Însă, te previn, că atunci când vei striga către Domnul, când vei cere mila Lui, când te vei ruga Lui, mulțime de gânduri și de voci te vor certa și îți vor cere să încetezi. Un război lăuntric și din afară se va ridica împotriva ta. Că ai altceva mult mai urgent de făcut, că poate nu te ascultă Dumnezeu, că rugăciunea ta o faci nepotrivit, că nu e cazul să te rogi și multe altele.
El voieşte ca toţi să se mântuiască
Deci, încetează creştine, cu lucrurile cele păgâneşti şi elineşti, ca nu prin călcarea Legii să necinsteşti pe Dumnezeu, ca să nu-ţi îngrămădeşti asupră-ţi urgie, în ziua urgiei şi a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea Sa.
Să devenim cu bun nume și pe pământ și în cer
Cât de fericit este ascultătorul! Cât de cuvios este cel ce vestește! Cât de sfânt este cel răbdător! Cât de fericit de Dumnezeu este credinciosul și cel nestrămutat în poruncile Lui! Pentru aceea, frații mei, să nu ne plecăm, să nu ne abatem, să nu ne pervertim mintea, nici să dăm înapoi, să nu rămânem închistați, să nu dăm bir cu fugiții, o, împreună-oșteni, o, împreună-călători pe cale, o, împreună-pelerini! Trupuri sunt. Să nu ne cruțăm. Cum spune cuvântul, puțină este vremea, scurtă este viața.