Mă împrietenesc foarte repede cu omul, prin felul de a vorbi! Vorbeam cu un colonel odată. Eram la dentist. Şi ăsta venea la el, şi mă avea la evlavie.
La spovedanie, printr-o vorbă, scapi de iad
Pr. Arsenie Papacioc
Oricare ar fi mâhnirea ce duce la deznădejde, este numai și numai de la draci
E o greșeală mare când mai spun unii: „L-am certat pe dracul!”, pentru că dracului îi convine foarte mult dialogul cu omul. Să te rogi! El fuge de rugăciunea pe care o faci tu. Dacă îl simți că într-un fel te muncește fizic, sau te deranjează te miri cum, roagă-te lui Hristos: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Că vă este la îndemână o rugăciune ca asta.
N-ai nevoie să lași impresie bună duhovnicului
Mai întâi să fiţi bine spovediţi. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adică să te cercetezi mereu: „Ce-am făcut?”
Dumnezeu nu are predestinație. El vrea să se mântuiască toată lumea…
Părinte, Dumnezeu știe dinainte cine se va mântui și cine nu?
Gândul omului trebuie să fie mereu la Dumnezeu
Să vă explic ce este rugăciunea? Este un contact personal, pornit din inimă, din conştiinţa noastră creştină, cu Dumnezeu. Normal că sunt rugăciuni de tipic, dar sunt şi rugăciuni personale.
Cum să-i ajutăm pe cei care nu au răbdare şi se mânie repede?
Cum putem dobândi duhovniceşte pe fraţii care nu au răbdare şi se mânie repede?
Nu te pierde! Atunci când vezi că n-ai făcut ceva, nu ești pierdut
Nu zicem rugăciunea cu atenție; suntem împrăștiați la ascultare. Ce să facem, Preacuvioase Părinte?
Dragă, din momentul în care ți-ai revenit, înseamnă că nu te-ai pierdut! Nicio nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, dacă credința rămâne în picioare, dacă capul se ridică din nou și sufletul nu abdică! Repet asta de mai multe ori. Nu te pierde!
Iadul – marea durere a lui Dumnezeu
Trebuie să fim cu sufletul treaz, adică activ, cu prestanță, cu prezență duhovnicească continuă la măsura la care o ai. Dar nu este permis să iei mâncarea cu lingura și să-ți ducă altul lingura la gură. Ai atâtea posibilități: înger păzitor, daruri de la Botez, darurile Duhului Sfânt…
Legăturile noastre cu aproapele sunt o revelare a iubirii noastre pentru Dumnezeu
Mai înainte de toate, frați preaiubiți, suntem datori să-L iubim pe Dumnezeu și apoi pe aproapele, pentru că acestea au fost primele porunci care ne-au fost date (cf. Mt. 22, 37-39; Mc. 12, 29-31).
Nu vorbim de isihasm în societate, unde ne stau cozonacii pe masă
Părinte, credeți că în ultimii ani s-a revigorat isihasmul?
Dragă, nu vorbim de isihasm în societate, unde ne stau cozonacii pe masă.
Pr. Arsenie Papacioc: vă spun trei lucruri pe care să le respectați și să știți că sunteți oameni care pot nădăjdui mântuirea
Ne dați un cuvânt de folos?
Te rog să păstrezi mereu un zâmbet pe inimă
Te rog să păstrezi mereu un zâmbet pe inimă, așa cum știu că erai, și poți. Împinge-ți pașii inimii, mereu, către Maica Domnului, cu simplitate și severitate, și te asigur că vei lămuri multe taine și vei împlini multe doriri și nu va mai pleca frumusețea îngerească de la tine și casa ta. Să nu te îndoiești de cinstea aceasta și fericirea care urmează.
Hristos nu vine în inima ta dacă este un dușman acolo
Noi nu putem forma legi de iubire de la noi. Porunca să iubești este pentru toți. Ce să facem, pentru că există și rai și iad? S-a dat putința fiecăruia să nu se ducă în iad, și totuși s-au dus și în iad. Ce să facem? Noi ne facem datoria să iubim, că și pe cei din iad îi iubește Dumnezeu. Dar iubirea lui Dumnezeu îi biciuiește acum. Dreptatea lui Dumnezeu îi ține acolo. Iadul este marea durere a lui Dumnezeu.
Părintele Arsenie Papacioc – În iad sunt cei mai mulți care vorbesc de rău
Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine! În iad este o mare fericire, cum zice Sfântul Macarie, când se vede unul cu altul. Căci zice: „În orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin!”. Iar Avva Macarie l-a întrebat: „Care este mângâierea și care este chinul?”.
„Of, Doamne, iartă-mă!”
„Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua, asta mă interesa!” Asta Îl interesează și pe Dumnezeu: „O, dacă ar ști cine sunt Eu! Eu, care v-am făcut! V-am dat chip îngeresc, și peste îngeri chiar. Vă stau îngerii de vă slujesc. Îngeri vă veți numi și voi întru împărăția Mea. V-am dat înțelepciune, pricepere, discernământ. De ce nu v-ați gândit la Mine?”. Și auziți, numai să ne gândim la El! Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun.
Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbeşti de rău şi să iubeşti!
Măi, fraţilor, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm aşa întâmplător? Mergem în virtutea inerţiei? Adică a venit ziua de azi, vine şi ziua de mâine… Dar, auziţi: veţi fi obligaţi şi certaţi şi judecaţi – şi eu şi toţi -, dacă vorbim de rău în loc sa binecuvântăm pe fraţii noştri. Iată, acesta este lucrul de mare importanţă: a nu vorbi de rău!
Ne împărtășim ca să fim mereu cu Hristos
Să nu faci greșeala de a te compara cu marii trăitori. Că nu prin nevoința și trăirea lor s-au îndumnezeit numaidecât. Ci prin Harul lui Dumnezeu, pentru prezența lor. Și tu, dacă ai această prezență, ai străbătut sorocul pentru împărtășit și nu ești altfel decât marii trăitori.
Dar acum se pune o problemă cu aspect tehnic. Când ne împărtășim? Nu timpul decide. Asta-i o greșeală.