Sf. Nicodim Aghioritul

Fără Împărtăşirea frecventă n-am putea să ne eliberăm de patimi şi să urcăm spre înălţimea nepătimirii…

Şi înainte de a se împărtăşi, şi atunci când se împărtăşeşte şi după ce se împărtăşeşte, creştinul primeşte un mare folos de la dumnezeieştile Taine atât în şuflet, cât şi în trup. Înainte de a se împărtăşi cineva trebuie să facă cuvenita pregătire, adică să se mărturisească duhovnicului, să-şi zdrobească şi străpungă inima, să se îndrepte, să ia seama la el însuşi; să se păzească, pe cât e cu putinţă, de gândurile pătimaşe şi de orice altă răutate.

Continuare …

Să nu amâni niciodată vremea dobândirii virtuţilor

Câteva lucruri trebuincioase biruirii patimilor și dobândirii unor noi virtuți.
C
hiar dacă până acum ţi-am spus destule lucruri, ca să-ţi arăt mijloacele prin care să te chiverniseşti spre a te învinge pe tine însuţi şi a te întrarma cu virtuţile, e totuşi de trebuinţă să-ţi mai dau câteva sfaturi:
a) Mai întâi îţi spun că, dacă voieşti, frate, să dobândeşti virtuţile, să nu pui în practică rânduiala neschimbată a unora care urmează în fiecare zi a săptămânii pentru fiecare virtute în parte deprinderi diferite.

Continuare …

Cum să avem răbdare în necazuri?

Pentru a te putea feri de aceste loviri ale amărăciunilor şi necazurilor, două lucruri ai să faci: primul, a socoti cui sunt potrivnice acele fapte: Duhului şi sufletului; egoismului şi poftelor noastre. Pentru că, de sunt contrare apetiturilor şi egoismului (care-i universal şi primul tău duşman), să nu le numeşti potrivnice, ci socotește-le ca binefaceri şi ajutoare ale Preaînaltului Dumnezeu.

Continuare …

Ca să se învrednicească omul de viaţa veşnică, trebuie să se împărtăşească cu Trupul şi cu sângele lui Hristos

Dar nu numai cele spuse până acum, îndatorează pe tot creştinul, care nu are impedimente, să se împărtăşească des, ci şi însăşi Dumnezeiasca Taină şi împărtăşirea, dacă ne gândim bine, ne atrage să ne împărtăşim des pentru că este un element esenţial al vieţii sufletului. Să vedem ce însemnează acest lucru.

Continuare …

Pași pentru vindecarea rănilor sufletești

Când eşti rănit sufleteşte, din căderea în păcat prin neputinţă ori răutate, nu te împuţina cu duhul şi nu te tulbura, ci întoarce-te la Dumnezeu şi zi: „Iată, Doamne, ce am făcut ca om ce sunt; nu era posibil a aştepta altceva de la mine cel cu o voie atât de slabă şi neputincioasă. Nu era de aşteptat decât cădere şi prăbuşire”.

Continuare …

Cuvânt închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Dacă, iubiţii mei Părinţi şi fraţi, Domnul ar vrea să-mi dea mie, smeritului, această harismă de a vorbi o limbă dintre cele ale Îngerilor, aşa cum spune Pavel, Apostolul lui Hristos, „dacă aş vorbi în limbile îngerilor” (1 Cor 13, 1), cu siguranţă – şi ar fi o urmare firească aceasta – că prin această limbă îngerească ar vrea să pot aduce laude după vrednicie lui Mihail şi Gavriil, Arhanghelilor Domnului; pentru că, în chip firesc, cel asemenea poate fi lăudat şi înfăţişat celorlalţi doar de cel asemenea lui. De cumva aş fi vorbit una dintre acele limbi de foc şi nematerialnice care s-au dat Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Apostoli, Domnul ar fi dorit să spun după cuviinţă laudele mai presus de fire ale Maimarilor Îngeri celor de foc şi nematerialnici – şi dacă nu, cel puţin – ar fi dorit să am gura curăţită, precum a lui Isaia, de acel cleşte îngeresc. Atunci am fi putut avea nădejde că ar fi dorit să spun ceva vrednic de măreţia Arhanghelilor.

Continuare …

Să ne smerim singuri, ca să nu ne smerească Dumnezeu

Acesta-i fundamentul tuturor virtuţilor, Dumnezeu ne-a făcut din nimic şi acum, fiindcă suntem ceea ce suntem prin Dânsul, voieşte a întemeia toată fiinţa noastră duhovnicească pe această cunoştinţă că de la noi înşine nu suntem nimic. Cu cât ne vom adânci mai mult în această observare, cu atât vom vedea mai clar neajunsurile şi ticăloşiile noastre, iar Dumnezeu va pune pietre mai tari ca să se ridice duhovniceasca noastră zidire.

Continuare …

Ori aici să primești în chip vremelnic canonul păcatelor tale ori acolo pentru vecie

Frate, trebuie să alegi una din două: ori aici să primești în chip vremelnic canonul păcatelor tale, ori acolo, pentru vecie. Dacă-l primești aici, scapi de cel de acolo; dacă aici nu-l primești, va trebui să-l capeți, fără greș, acolo, și pe vecie. Precum și Gavriil al Filadelfiei scrie în cartea sa Despre Taine: „Cel ce nu s-a supus canoanelor trebuie să fie trimis la scaunele de judecată de dincolo, și va da socoteală de nelegiuirile pe care le-a săvârșit, ca unul ce a încălcat așezămintele sfintei Biserici [rânduite de Dumnezeu].”

Continuare …

Dacă vrei să biruieşti vrăjmaşul nu te lăsa nici un minut supărat şi necăjit

Vrăjmaşul nostru, diavolul, obişnuieşte a se bucura de amestecul şi tulburarea inimii, ca lupul de furtună şi vifor. De aceea caută a ne sorbi de tot sufletele şi a le depărta de smerenie, a se apleca omul spre sine şi voinţa lui, a nu vedea lucrul darului dumnezeiesc, numit înainte începător, fără care nu poate cineva numi pe Domnul lisus, după Pavel: „Nimeni, nu poate numi pe Domnul Iisus decât în Duhul Sfânt” (1 Cor. 12, 3).

Continuare …

Unii par virtuoși și duhovnicești, dar la greu nu sunt în stare să-și redobândească pacea

Cum poate cineva ști că lucrează cu neîncrederea de sine ori cu perfecta speranță în Dumnezeu?
Deseori unii cred că n-au nicio încredere într-înșii și că toată nădejdea lor este numai în Dumnezeu. Totuși, în realitate nu-i așa. Ei sunt siguri de biruințele lor. Dar dacă se întâmplă eșecuri în treburile lor, se întristează de declin, exasperează. Dar nu se opresc aici, ci consideră că în viitor vor fi în stare să facă ceva mai bun.

Continuare …

Creştinul are datoria de a face tot ce-i stă în putinţă spre a-şi redobândi pacea inimii atunci când şi-o va pierde

Soldatul lui Hristos să se ferească cu toată puterea de tulburări şi supărări, dacă voieşte a lupta cu sorţi de izbândă împotriva vrăjmaşilor
După cum orice creştin are datoria de a face tot ce-i stă în putinţă spre a-şi redobândi pacea inimii atunci când şi-o va pierde, tot aşa să ştie că nu este nici drept, nici înţelept ca orice întâmplare de pe lumea aceasta, de care va avea parte, să-l lipsească de această pace sau să i-o tulbure. Într-adevăr, să ne întristăm din pricina păcatelor noastre, dar cu o durere împăcată, în chipul despre care am vorbit de multe ori până acum.

Continuare …

„Toate câte au meteahnă în sine să nu le aduceţi Domnului, că nu vor fi primite”

Despre ofranda nematerialnică sau cum să te aduci pe tine însuţi, dimpreună cu toate lucrurile tale, ofrandă lui Dumnezeu în chip nematerialnic
Pentru ca ofranda de sine să fie desăvârşită în toate privinţele şi vrednică de iubirea lui Dumnezeu, e nevoie de două lucruri: să-ţi alipeşti ofranda de ofrandele pe care Hristos le-a adus Tatălui, iar voia şi inima să-ţi fie desprinse de iubirea faţă de orice creatură.

Continuare …