Să ținem departe de noi descurajarea! Dacă nu ne vom lupta cu descurajarea, va veni întristarea adâncă. Si dacă monahul nu se îngrijește și rămâne descurajat, după aceasta va veni deznădejdea. Și dacă aceasta predomină, atunci încep problemele psihologice. De aici se nasc problemele psihologice! Pentru că, prin deznădejde, se destramă universul duhovnicesc al omului. Se destramă logica omenească. Si atunci mergem la psihologi să ne dea pastile de calmare.
De ce să ne descurajăm și să îl lăsăm pe diavol să facă pe judecătorul? Întrucât știm foarte bine că nu există zi în care putem rămâne fără de păcat! Pentru că după cădere am suferit o degradare, Părinților! Nu avem capacitatea de a rămâne neatinși de păcat. Ne afectează mediul, și din interior și din exterior. Din această cauză săvârșim greșeli! Atunci vine diavolul să facă cu noi pe judecătorul! El, care este “fără de păcat”, vrea să ne spună că noi suntem cei păcătoși! De atâtea ori v-am spus să aveți bărbăție, să vă ridicați! Voi merge acum la duhovnicul meu și mă voi spovedi!
A venit Fiul lui Dumnezeu Celui Viu aici, să mă înfieze pe mine și tu îmi faci pe judecătorul? Așa să va luptați cu descurajarea! Deoarece curajul este puterea principală a sufletului, este energia! Așa cum este curentul sau combustibilul! De aceea, de ce să ne pierdem curajul? Greșim într-adevăr, dar există oameni fără de păcat?! Apoi mă întorc de multe ori către Hristos și mă judec pe mine însumi, și spun:
“Preabunule, milioane de oameni ce s-au pocăit, nu numai că i-ai iertat, dar i-ai îmbrăcat și în haina sfințeniei și stau în jurul tronului Tău! Prin curajul lor s-au sfințit? Nu prin harul Tău?! Si eu sunt unul dintre ei. Stărui! Nu voi înceta să îți bat la poartă! Îmi vei deschide! Tu ești Adevărul, ești Viata, ești Învierea!“
Așa vreau să vă luptați! Așa este! Nu avem exemple de oameni ticăloși care au ajuns în adâncul pierzării, și s-au pocăit? Nu numai că și-au biruit păcătoșenia, dar s-au sfințit și s-au unit cu ceata sfinților, devenind una cu ei!
♥️