„Toţi suntem săraci fără Hristos, toţi suntem orbi, ologi, nevolnici. Numai El, Domnul, poate să ne înavuţească cu bogăţiile Lui cele nemincinoase, să ne vindece de neputinţele noastre, să îndrepte mâinile noastre spre fapta cea bună şi picioarele noastre în calea cea dreaptă. Numai El poate să ne deschidă ochii inimii şi să ne dea vederea vieţii ce ne aşteaptă, darul de nuntă, zestrea de bucurie fără sfârşit.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
În Duminica a XIII-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obştea Mănăstirii Suruceni la Sfânta Liturghie. Parabola Evangheliei din această Duminică este una istorico-profetică, reprezintând un rezumat al istoriei neamului omenesc, în general, dar în special al poporului ales. Biserica ne pune înainte tulburătoarea Pildă a lucrătorilor viei într-o perioadă în care se adună roadele muncii omului, îndemnându-ne să reflectăm: ce fel de lucrători suntem fiecare în „via” Domnului?
„Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu.” (Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae)
Omul a fost plămădit pentru veşnicie și pe aceasta o cere duhul său cu stăruinţă. Nici măcar veacuri de viaţă fericită nu-i pot ostoi setea după cele veşnice, neschimbătoare şi bune. Căci Dumnezeu nu doar că l-a zidit „pe om spre nestricare, făcându-l chip asemenea cu veşnicia Lui”, ci mai mult, „pe toate le-a făcut până ce ne-a suit la cer” pentru a deschide noi „căi ale vieţii” fiilor oamenilor. (Arhim. Zaharia Zaharou)
„Doamne, învrednicește-ne să umblăm mereu în lumina feţei Tale, să Te vedem astăzi în lumina Schimbării Tale la Faţă. Lumina neapusă a Tatălui, luminează ochii noștri, în fulgerarea dumnezeirii Tale, ca să nu dormim în întuneric, somnul morţii veșnice. Fă să ne răsară lumină de veselie, o lumină de adevăr și cunoaștere. Dumnezeule, luminează sfeșnicul nostru întunecos și mintea noastră nepăsătoare, și luminează pururea întunericul necunoașterii noastre, ca să Te vedem, să Te lăudăm și să Te slăvim.” (Sfântul Grigorie Sinaitul)
„Dumnezeu ne-a dat o cale ușoară pentru plata datoriei față de El, în măsură să șteargă toate datoriile noastre față de El, iar această cale este aceea a iertării greșelilor celor ce ne greșesc, a neținerii de minte a răului ce ni l-au făcut alții.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
“Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Aceste cuvinte arată că omul nici măcar nu poate veni la credinţă fără ajutorul lui Dumnezeu. Omul poate veni numai la o credinţă slabă, prin puterile lui: la o credinţă în bine şi rău sau, cu alte cuvinte, la o îndoială în ceea ce priveşte binele şi răul. Dar calea este cu adevărat foarte lungă, de la o anumită măsură a credinţei, până la credinţa adevărată, şi nici un om nu poate urma această cale, fără mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
„De ce, prietene, te îndoiești că mâna lui Dumnezeu e lângă tine? De ce nu dai slavă Lui în clipa primejdiei? Oare s-a îndoit Avraam când îl ducea pe fiul lui spre jertfire? Oare nu Dumnezeu l-a scăpat? Nu-L slăvea Iona pe Dumnezeu în burta chitului şi a fost scăpat? Cum nu s-au îndoit cei trei sfinţi tineri în cuptorul de foc şi credinţa lor i-a scăpat? Dar Daniel în groapă cu lei? Dar fericitul Iov, plin de răni şi de bube? Petru a fost slab, şi Domnul l-a întărit în credinţă. Şi între sfinţi mulţi au fost slabi la început, dar la sfârşit au fost tari.”(Sfântul Nicolae Velimirovici)
„Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.“ (Ps. 33, 10)
„Să strigăm neîncetat: «Doamne, miluiește-mă!» Adu-mă din nou la harul Tău. Dă-mi duhul puterii, spre a putea fi întărit şi să pot înfrunta ispitele diavolului şi răul obicei al păcătosului. Dă-mi duhul pocăinţei, ca să mă pot schimba, ca să pot ajunge la cunoaşterea de sine şi să mă pot îndrepta. Dăruieşte-mi duhul dragostei, ca să Te pot iubi şi să nu mă mai despart de Tine. Dăruieşte-mi duh de pace, ca să-mi păstrez sufletul în pace, să-mi pot aduna gândurile şi să fiu calm şi liniştit. Dăruieşte-mi duh de umilinţă, spre a-mi putea păstra calmul între fraţii mei creştini şi a mă păzi de mânie. Dăruieşte-mi duh de smerenie, ca să nu cad în mândrie!” (Pr. Constantin Cavarnos)
„În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi. Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi. Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.” (II Corinteni 4, 8-10)
„Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu aceasta decât vistieriile de aur și argint. Şi mai scumpă este decât nestematele; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea.” (Pilde 10, 7; 3, 13-15)
„Să urmăm exemplul Înaintemergătorului, să fim mereu gata să trecem în umbră, să ne bucurăm de succesul altuia, să nu ne stea gândul la propria noastră mărire. Să nu lăsăm să pătrundă în inimă duhul cel rău al zavistiei, să ne rugăm Domnului să trimită asupra noastră darul renunţării la sine şi al uitării de sine. Să ne aducem mereu aminte că preocuparea de căpetenie a lui Ioan era să arate către Hristos, iar cea mai de seamă mărturie care a făcut-o despre El a fost: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (In. 1, 29). (Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului)
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos,
Sărbătoarea se va desfășura după cum urmează:
“De unde sunt oamenii nebuni in această lume, de unde vine nebunia in această lume? De la diavol. Cine vindecă de această straşnică nebunie? Numai Domnul Care a devenit om, Domnul Iisus Hristos. Iată Buna-Vestire de astăzi, iată Evanghelia de astăzi. (Sfântul Iustin Popovici)
„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11, 6)