Sfinții părinți ne învață

Trei daruri sigure de pace și bucurie

Părinte, ce loc ţine în viaţa călugărească Rugăciunea lui Iisus? Această formă de rugăciune este răspândită în popor?
Ca pretutindeni în Ortodoxie, şi în monahismul românesc Rugăciunea lui Iisus se bucură de o atenţie deosebită. La intrarea în cin, monahul primeşte metaniile, cu recomandarea să aibă necontenit în minte şi în inimă rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.

Continuare …

Cinstirea icoanelor nu se confundă cu idolatria

Oare cinstirea icoanelor are ceva în comun cu închinarea la idoli, o aminteşte cu ceva măcar pe departe?
Bineînţeles că nu. Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau sfântului zugrăvit în ea.

Continuare …

Credința care nu se clatină

Adevărata credință deține următoarele trăsături:
a) adeverește tainic pe cel ce crede în privința adevărului credinței sale;
b) îi călăuzește pașii pe calea adevărului;
c) îl umple de nădejdea cea veșnică, nemicșorată, curățită de toată frica și de toată căință, ce are în sine deplinătatea fericirii;

Continuare …

Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului

Nu trebuie să ne intereseze când va veni harul. Odată cineva din obştea mea mi-a spus: „Astăzi a fost Schimbarea la Faţă, dar nu am simţit bucurie.” „Nu te-ai bucurat la sărbătoarea Schimbării de Faţă? Poţi să te bucuri în ziua următoare, deşi este numai o zi obişnuită. Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului. Are desigur şi ziua însemnătatea ei, dar nu este o lege generală.

Continuare …

Taina slăbiciunii preoților: de ce o îngăduie Dumnezeu?

Şi căderea preoţilor în păcate se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Şi ascultă cum! Dacă n-ar păcătui dascălii şi preoţii, dacă n-ar fi supuşi patimilor lumeşti, ar fi neomenoşi cu ceilalţi oameni şi neiertători. Dar Dumnezeu a făcut ca să fie robi patimilor şi preoţii şi conducătorii, pentru ca să fie iertători cu alţii, de vreme ce şi ei păcătuiesc.

Continuare …

Rugăciunea pocăinței – teologia înnoirii sufletului

Legată de vremea Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.
Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate în sus, cu ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și închinăciuni, după rânduiala cunoscută.

Continuare …

Nu amâna drumul spre veșnicie!

Omule, fii întotdeauna râvnitor și arzător cu duhul, fugi de posomorâre și răceală, ca să nu auzi despre tine așa: „Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3, 15-16).
Fii, așadar, plin de sârguință și trezvie, nu irosi în zadar timpul vieții tale, pentru că acesta este dar spre îndreptarea sufletului și pentru dobândirea veșnicelor bunătăți. Ia aminte să nu treacă nici o zi în zadar, pentru că de o vei pierde, nimeni nu te poate încredința că vei mai dobândi o altă zi.

Continuare …

Biruința asupra leneviei prin amintirea morții

Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică. Părinţii spun că atunci când amintirea morţii se îmbină cu o adâncă smerenie, ea atrage asupra noastră atât de mult har sfânt, încât ne eliberăm definitiv de lene.

Continuare …

Rugăciunea aduce minuni în viața noastră și a celor pentru care ne rugăm

Mult mă rănesc când văd monahi care acționează omeneşte, iar nu cu rugăciunea, spre a mijloci la Dumnezeu în lucrurile greu de izbutit omeneşte. Dumnezeu le poate aranja pe toate. Când cineva face o lucrare duhovnicească în chip corect, atunci chiar şi cu rugăciunea poate zidi mănăstiri, le poate înzestra cu toate cele absolut necesare şi poate aju­ta toată lumea. Nu este trebuinţă nici măcar să lucreze, ci ajunge numai să se roage.

Continuare …

El voieşte ca toţi să se mântuiască

Deci, încetează creştine, cu lucrurile cele păgâneşti şi elineşti, ca nu prin călcarea Legii să necinsteşti pe Dumnezeu, ca să nu-ţi îngrămădeşti asupră-ţi urgie, în ziua urgiei şi a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea Sa.

Continuare …

Să devenim cu bun nume și pe pământ și în cer

Cât de fericit este ascultătorul! Cât de cuvios este cel ce vestește! Cât de sfânt este cel răbdător! Cât de fericit de Dumnezeu este credinciosul și cel nestrămutat în poruncile Lui! Pentru aceea, frații mei, să nu ne plecăm, să nu ne abatem, să nu ne pervertim mintea, nici să dăm înapoi, să nu rămânem închistați, să nu dăm bir cu fugiții, o, împreună-oșteni, o, împreună-călători pe cale, o, împreună-pelerini! Trupuri sunt. Să nu ne cruțăm. Cum spune cuvântul, puțină este vremea, scurtă este viața.

Continuare …

Păcătosul în fața judecății

Aruncaţi-vă privirile asupra orişicărei grădini veţi voi: într-însa, cu sosirea primăverii, totul s-a înnoit, înfloreşte şi miroase frumos; iar unele ramuri şi unii arbori care în timpul iernii nu şi-au păstrat viaţa lăuntrică acum sunt goi, uscaţi, morţi şi întunecă cu prezenţa lor strălucirea celorlalţi arbori.
Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân, însă, tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă.

Continuare …

Voia lui Dumnezeu nu o putem afla decât prin judecată

Sfântul Petru Damaschinul, în prima sa carte din Filocalia, ia la rând pe toți oamenii din toate timpurile, în toată diversitatea vârstelor, constituțiilor, chemărilor și a stării materiale și găsește printre ei – trecând peste deosebiri, care merg uneori până la opoziții – atât dintre cei care se mântuiesc, cât și dintre cei care pier. „Cugetând la aceasta – spune el – mi-am frânt sufletul și, în nedumerirea mea, îmi chinuiam mintea cu întrebarea: «De ce se întâmplă așa?

Continuare …