Pr. Efrem Katunakiotul

Când omul îşi biruieşte egoismul este cel mai mare martir înaintea lui Dumnezeu

Dacă aruncaţi o privire în jur, în viaţă, în natură, în univers, veţi constata că în univers funcţionează unele legi, legile firii. Când aceste legi ale firii sunt încălcate, urmează dezastrul. O lege fundamentală pe care o învăţăm de mici copii este legea gravitaţiei. Dacă, de pildă, arunci o piatră în sus, este exclus să urce şi mai sus. Supunându-se legii gravitaţiei, piatra va cădea pe pământ, şi dacă nu eşti atent, poate să-ţi cadă… în cap, sau în capul altuia. Aşa a vrut Creatorul să funcţioneze lumea.

Dumnezeu îl umple pe om, diavolul îl goleşte

Un ucenic nu simţea puterea rugăciunii şi voia să vadă o minune. Stareţul, după ce a petrecut trei zile în post şi rugăciune, i-a spus: Ia, copilul meu, acest coş şi mergi sus la izvor să aduci apă!
Gheronda, nu sunt nebun. Pot să aduc apă cu coşul?
Nu vrei să vezi o minune? Spune rugăciunea! Umple coşul cu apă de la izvor şi adu-l la colibă!
S-a dus tânărul, spunând «Doamne Iisuse Hristoase…». A umplut coşul până sus. «Doamne Iisuse Hristoase…» spunea şi stareţul din chilie. «Doamne Iisuse Hristoase…», şi călugărul pe drum. Insă cum mergea, iată, i-a apărut diavolul în chip de om. Ce voia? Să-i golească coşul.

Continuare …

Starețul Efrem Katunakiotul: Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune

Stareţul liturghisea în fiecare zi. Atunci când îl între­bai dacă a doua zi se va săvârşi Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleaşi cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”. După ce se trezea, se spăla, se pieptăna şi cu paşi hotărâţi se îndrepta în tăcere către biserică şi mergând în fața uşilor împă­răteşti, se închina pentru Sfânta Liturghie.Îmbrăcat cu rasa şi camilafca, înconjurat de cele cinci mici flăcări albastre ale candelelor, ca de cinci stele de pe cer, părea străveziu în semiîntunericul bisericii. La un mo­ment dat suna clopoţelul, ca noi să pomenim pomel­nicele. Avea o mulţime de nume de la diferiţi creştini, care îl ajutaseră mai mult sau mai puţin, şi pe care-i pomenea de ani de zile.

Continuare …

Bunătăţile cele veşnice încă de aici se trăiesc

Este într-adevăr foarte trist că nu suntem conştienţi de marea comoară, „Înfierea”, pe care am primit-o la Sfântul Botez „în vasele noastre de lut”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea cu uşurinţă ne lenevim, cu uşurinţă devenim nepăsători, cu uşurinţă dispreţuim, într-un singur cuvânt, cu uşurinţă cădem. Fericit este cel care a dobândit Harul şi a murit odată cu el, dar mai fericit este acela care l-a trăit, l-a sporit, iar mai apoi a adormit. Scurtă să fie rugăciunea pe care o spui.

Continuare …

Tu faci numai ascultare, iar Hristos îţi ridică povara

Adevărul este că m-am ostenit mult. De multe ori m-am indignat. Alteori am deznădăjduit. Mi-a spus odată un frate: Cu stareţul tău omul n-ar rezista nici douăzeci de minute. Tu, părinte, mai mult de patruzeci de ani, cum l-ai purtat?
– Să-ţi spun! Poţi crede că este străduinţa, să zicem, lupta cu gândurile. Poţi s-o pui, într-un fel, pe seama ascultării. Poţi afirma că se datorează rugăciunii.

Continuare …

Unde te odihnești mai mult sufletește. Acolo să mergi!

Voind să afle despre cugetările înalte și stările de har pe care le avea Starețul Efrem Katunakiotul, un tânăr aflat în vizită a întrebat:
Părinte, cum să ne mântuim?
Prin Spovedanie și Sfânta împărtășanie, a răspuns Starețul. Iar toate celelalte vor veni de la sine.
Tânărul a fost surprins de simplitatea răspunsului. Apoi tânărul i-a mărturisit între patru ochi Starețului că vrea să se facă monah, dar nu știe ce să aleagă: viața de obște sau pustia.

Continuare …

Să-i avem pe sfinţi drept prieteni

Stareţul Efrem Katunakiotul avea o deosebită evlavie la Sfântul Nectarie. Adeseori îl pomenea la Sfânta Liturghie, aprinzând lumânări în faţa icoanei lui. Mergea şi se închina la moaştele Sfântului ce răspândeau mireasmă şi care se aflau la chilia părintelui Gherasim Imnograful de la Sfânta Ana Mică. Iar atunci când avea o mare nevoie, îi ruga pe părinţi să i le aducă la Katunakia, pentru binecuvântare. Când îl întrebau părinţii de ce Sfântul Nectarie este considerat un sfânt atât de mare, Stareţul răspundea: „Pentru că încă şi astăzi mai este clevetit”.

Continuare …

Gura duhovnicului e gura lui Hristos

Primul lucru, sau mai bine zis rădăcina, este ascultarea. Ai făcut ascultare? O să găsești rugăciune. Nu faci ascultare? Fă ce vrei: rugăciune, post, asceză, toate acestea nu mântuiesc. Numai ascultarea mântuiește. Cel care face ascultare se aseamănă cu Hristos, care S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte pe Cruce.
Faci ascultare de duhovnic?

Continuare …

«Iartă-mă!» Nu este un simplu cuvânt. Este putere, binecuvântare, harul lui Dumnezeu

Îmi amintesc o întâmplare. Când eram tânăr, mergeam regulat la Mănăstirea Sfântului Pavel pentru treburi. Treceam prin grădină, şi grădinarul îmi dădea una-alta pentru părinţi. Este adevărat că stareţul, acest egumen sfânt, îmi zicea: Ai grijă, că bătrânul este cam dificil!

Continuare …

Când tu vrei mântuirea ta, când te silești pe tine, toate vin prin rugăciune

Să nu te lași pe tine necercetat nici un ceas. În fiecare ceas să te inspectezi, să te cercetezi, să te controlezi. În acest moment ești în bună rânduială?
Tu, ca monah, dacă ești silitor, dacă ești nevoitor, te vei supune pe tine însuți unui control atent, întrebându-te: cum am petrecut toată ziua? Pe un bolnav nu îl urmărește numai medicul, ci însuși bolnavul se cercetează pe sine să vadă dacă, luând medicamentele pe care i le-a prescris medicul, se simte mai bine.

Continuare …