Dumnezeu, prin dragostea Sa, ne-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decât cel pe care l-a pierdut Adam, un rai în ceruri, unde este lumina Sfintei Treimi. Ce vom da Domnului pentru dragostea Sa? (Sfântul Siluan Athonitul)
„Nimeni nu este în viaţa aceasta ca Fecioara Maria. Cercetează omule cu cugetul toată zidirea şi vezi dacă este ceva asemenea sau mai mult decât sfinţenia Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. Străbate pământul, priveşte marea împrejur, cutreieră văzduhul, pătrunde cu mintea cerurile. Aminteşte-ţi toate puterile nevăzute şi vezi dacă există o altă minune la fel cu aceasta în toată firea.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Din tinerețe ai slujit lui Dumnezeu cu smerenie; sufletul ți l-ai hrănit cu Sfintele Scripturi, iar prin rugăciune stăruitoare și viață virtuoasă, te-ai făcut lăcaș al darurilor Duhul Sfânt. Cu înțelepciune, cu dragoste, în adevăr și cu dreptate, ai povățuit și ai apărat turma ta. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Dionisie, îndrăznire câștigând către Hristos Dumnezeu, roagă-te pentru luminarea și mântuirea sufletelor noastre.” (Troparul Sfântului)
Să ne întristăm că tolerăm nelegiuirile, să ne întristăm că ne facem părtaşi la nelegiuirile din jurul nostru, să ne întristăm că n-avem curajul să stăm împotriva răului, să ne întristăm că n-avem curajul să-i spunem răului pe nume ci, ca să ne meargă nouă bine, ca să n-avem vorbă, ca să n-avem confruntări, tăcem. (Parintele Teofil Paraian)
Cât este de cumplit să nu iertăm aproapelui nostru greşelile sale! Oare noi ştim ce se petrece în inima lui? Poate că se pocăieşte cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu pentru necazul pe care ni l-a făcut, iar noi, nevrând să ştim de nimic, le refuzăm iertarea cu grosolănie şi fără milă. Amintiţi-vă cum ierta Domnul: cum l-a iertat pe tâlhar pe cruce, cum a iertat pe vameşi… Iar noi suntem adeseori fără milă, adesea ne îndărătnicim, neiertându-l pe aproapele nostru. (Sfântul Luca al Crimeei)
Să ne încăpățânăm să respectăm duhul Sfintei Scripturi. Să ne încăpățânăm să ne ținem de Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla în jur: Doamne, noi suntem ai tăi! Nu suntem vrednici, căci nu ne luăm crucea în fiecare zi. Suntem cei cu credință puțină, cu râvnă puțină, cu rugăciune puțină, dar cu toate acestea ne ținem de tine, Doamne! (PS Damaschin Dorneanu)
„De obicei, ne sărbătorim ziua de naștere ca fiind ziua venirii noastre pe pământ și ne ferim a cugeta la ziua plecării noastre din această lume. Însă, de fapt, pentru cei care Îi aparțin Domnului, ziua morții este tot una cu ziua nașterii lor întru veșnicie. Atunci, „se face bucurie în cer”, pentru că „s-a născut om” în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Adormirea Maicii Domnului reprezintă Paștile ei, trecerea ei de la viața vremelnică la cea veșnică, mutarea ei „de la cele mai pline de întristare la cele mai bune și mai vesele”. (Arhim. Zaharia Zaharou)
“In vremea în care cerem ajutorul dumnezeiesc, Hristos ne leagă cu o sforicică prin harul Său şi ne ţine. Suflă vântul de ici şi de colo, dar nu ne primejduim fiindcă suntem legaţi. Însă atunci când omul nu înţelege că Hristos este Cel Care îl ţine, se desface de legătura sforicelei şi îl bat vânturile de ici şi de colo şi se chinuieşte”. (Sf. Paisie Aghioritul)
„Doamne, învrednicește-ne să umblăm mereu în lumina feţei Tale, să Te vedem astăzi în lumina Schimbării Tale la Faţă. Lumina neapusă a Tatălui, luminează ochii noștri, în fulgerarea dumnezeirii Tale, ca să nu dormim în întuneric, somnul morţii veșnice. Fă să ne răsară lumină de veselie, o lumină de adevăr și cunoaștere. Dumnezeule, luminează sfeșnicul nostru întunecos și mintea noastră nepăsătoare, și luminează pururea întunericul necunoașterii noastre, ca să Te vedem, să Te lăudăm și să Te slăvim.” (Sfântul Grigorie Sinaitul)
„Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl!“ (In. 6, 26-27)
Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm… (Sfânta Liturghie)
„Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele…” (Luca 6, 45).
„Diavolul intră în om, când există noroi în inima sa, nu se apropie de făptura curată a lui Dumnezeu. Dacă se va curăți inima de noroi, vrăjmașul fuge și vine iarăși Hristos. Ca și mistrețul, care când nu află noroi, guiță și pleacă. La fel și diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirlă. Ce treabă are în inima curată și smerită? Dacă vedem însă casa noastră, inima noastră, că este casă veche și vrăjmașul locuiește în ea, trebuie îndată s-o dărâmăm, ca să fugă și chiriașul nostru cel rău, adică aghiuță. Pentru că atunci când păcatul se învechește în om, diavolul, firește, dobândește mai multe drepturi.” (Sfântul Paisie Aghioritul)
„Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.” (Rom. 12, 2)
Bucură-te în Domnul, pământ al Basarabiei, că, iată, vasul alegerii și bărbatul doririlor duhovnicești, Sfântul Dionisie, Ierarhul lui Hristos, fiu și părinte îți este în Duhul Sfânt, trâmbiță ce trezește inimile celor de un neam spre iubirea credinței strămoșești și a unirii într-un cuget, propovăduitor al Evangheliei păcii și pildă de sfințenie. (Vecernia Sărbătorii)
„Să urmăm exemplul Înaintemergătorului, să fim mereu gata să trecem în umbră, să ne bucurăm de succesul altuia, să nu ne stea gândul la propria noastră mărire. Să nu lăsăm să pătrundă în inimă duhul cel rău al zavistiei, să ne rugăm Domnului să trimită asupra noastră darul renunţării la sine şi al uitării de sine. Să ne aducem mereu aminte că preocuparea de căpetenie a lui Ioan era să arate către Hristos, iar cea mai de seamă mărturie care a făcut-o despre El a fost: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (In. 1, 29). (Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului)
„Slava în viaţa aceasta e mai neînsemnată decât pânza de păianjen, mai deşarta ca visul; ridică-ti aşadar mintea spre ceea ce are mai mare însemnătate, şi se va linişti mâhnitul tău suflet. Cine umblă după două slăviri, nu dobândeşte nici una. Le poate însă dobândi pe amândouă, dacă pe una singură o caută, si anume pe cea cerească. Aşadar, dacă voieşti cinstire, caut-o pe cea dumnezeiască, din cer, de unde poate sa-ţi vină apoi şi cea de pe pământ.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)