Ştie că este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, dar nu stârneşte gălăgie, nu caută faimă, nu se amăgeşte pe Sine, nu are nevoie de laude, de linguşiri, de cinstiri, primeşte cu respect manifestările spontane ale poporului, pentru împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament, rămânând nespus de blând, cuvios şi smerit. Sfântul Isaac Sirul spune undeva că important nu este să fii smerit atunci când eşti ultimul dintre toţi, ci atunci când eşti primul. Cu siguranţă poţi să rămâi smerit şi atunci când e nevoie uneori să fii primul. (Monahul Moise Aghioritul)
În Duminica a VI-a din Postul Mare, numită Duminica Floriilor, numeroși credincioși au participat alături de obștea monahală la Slujba Praznicală oficiată de preoții slujitori ai așezământului monahal. Duminica Floriilor prilejuiește întâlnirea noastră cu Domnul întregii lumi, Care intră în Cetatea Sa ca să împărățească. Însă tronul și slava Sa aveau un caracter cu totul diferit față de cel la care se așteptau oamenii: nu era un tron al stăpânirii și al monarhiei absolute, ci însemnau martiriu, Patimă și moarte primite prin cel mai de necinste mijloc cunoscut pe atunci: Crucea. Lumea Il ovaţionează, Il primeşte ca pe un împărat. Hristos nu reacţionează în nici un fel la osanale care I se aduc. El știe cat de schimbători sunt oamenii. Multimea care strigă: “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! (In. 12, 13), dupa câteva zile va cere: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” (In 19, 15).
Intrarea Domnului în Ierusalim Îi vădește din nou smerenia, dă o lecție credincioșilor tuturor veacurilor. El, Care are ca tron cerul întreg, intră călare pe un smerit mânz al asinei și vine să Se predea de bunăvoie în mâinile prigonitorilor Săi. „Prezenta lui Hristos înseamnă prezența iubirii de oameni și a îngăduinței, nu a dreptei judecăți sau a osândei. Hristos S-a întrupat și a venit în Ierusalim în chip de rob, ca mire și ca miel neprihănit Care se dă pe Sine spre jertfire, smerit ca picatura de ploaie ce cade pe lână fără să facă zgomot, iar prin acest chip umil El i-a răsturnat de pe tronuri pe cei puternici și i-a ridicat pe cei smeriți. Hristos a venit către oameni asa cum vine mirele la nuntă, adică plin de dragoste și de smerenie, nu ca un stăpânitor. De altfel, dragostea nu poate fi legată de stăpânire și de tiranie,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.
Mântuitorul cunoștea faptul că mesajul Său nu va fi primit de poporul care aștepta un mesia pământesc, un stăpânitor politic și un cârmuitor al regatului lui Israel. Ca un Dumnezeu Atotștiutor cunoștea dinainte faptul că mulțimile care acum Îl slăveau vor fi dezamăgite. Și totuși, tăcut, își urma drumul. „Cu câtă mirare vedem că un popor întreg L-a întâlnit pe Dumnezeul Cel viu, Care a venit doar cu vestea iubirii până la capăt. Insă I-a întors spatele, pentru că nu-i interesa iubirea, pentru că nu o căuta. Căci este dificil să iubeşti aşa cum învaţă Hristos, până la a-ţi da viaţa de dragul acestei iubiri. De aceea, poporul a preferat altceva, el râvnea la cele pământeşti şi a rămas pustietate în locul lui,” ne spune mitropolitul Antonie de Suroj.
Intrând în Săptămâna Patimilor, să nu uităm că drumul spre Înviere și spre veșnicie trece prin Patimă, prin Golgota și prin Răstignire, și că Mântuitorul Hristos nu are nevoie de la noi de acest trecător „Osana”, ci de acel veșnic „vie Împărăția Ta, facă-Se voia Ta”. (Mt. 6, 10)
Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a intra mai întăriți în Săptămâna Patimilor.