„Sfântul Gheorghe a fost numit de Biserică „câştigătorul cununii”, „purtătorul de biruinţă” şi „marele mucenic”. Toţi mucenicii sunt mari, pentru că toţi şi-au jertfit viaţa şi au făcut arătată dragostea desăvârşită faţă de Hristosul nostru. Dar numirile de „purtător de biruinţă” şi „mare mucenic” nu ţin atât de bărbăţia dovedită în timpul chinurilor, ci, după părerea mea, de deplinătatea dragostei lui vădită nu doar în răstimpul cât a trăit, ci şi după aceea, până la sfârşitul veacurilor, aşa încât să preîntâmpine orice tulburare a durerii şi să sprijine pe oricine cheamă numele său.” (Pr. Iosif Vatopedinul)
Anul acesta îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, în a doua zi de Paști. În această zi numeroși credincioși s-au alăturat obștii monahale, pentru a înălța rugăciuni comune către Bunul Dumnezeu și Sfântul Mucenic Gheorghe, care este ocrotitorul ceresc al Mănăstirii Suruceni.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Doar credinţa neclintită în Înviere i-a putut determina pe creştini să pecetluiască cu propriul sânge adevărurile creştinismului, devenind mucenici și mărturisitori ai Celui Care a biruit puterea morţii.
„Pe icoana Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruință, vedem o persoană care a avut bărbăția de a lupta cu răul, de a lupta cu răul față către față, știind bine că lupta aceasta îl poate costa viața. Sfântul Gheorghe este reprezentat sub chipul unui cavaler fără de frică, care luptă cu un dragon, iar la porțile palatului stă fecioara pe care vrea să o salveze. În fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a acestei fecioare curate: castitatea noastră, curăţia şi cinstea, integritatea şi multe alte lucruri care ne înrudesc cu Dumnezeul Cel viu. Impotriva tuturor acestora se războiesc puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, gata fiind să distrugă frumuseţea aceasta, astfel încât să nu mai rămână nimic în afară de moarte, de distrugere şi de alterare – să ne piardă nu numai pe noi înşine, dar şi pe Dumnezeu”, ne spune mitr. Antonie de Suroj.
Fiecare dintre noi suntem chemați la această măreţie sufletească a duhului cavaleresc, de a depăși starea de nepăsare și indiferență și a ne ridica la luptă pentru tot ce este sfânt, nobil și frumos, atât de dragul propriilor suflete, cât şi de dragul lui Dumnezeu, Care ne oferă noblețea și frumuseţea aceasta. Dacă ni le dorim, cu adevărat, luptăm pentru ele. „Dumnezeu nu a făgăduit nicicum şi nicicând roade dulci fără mai întâi slujire, nici slavă fără mai întâi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întâi mergerea pe cărarea cea strâmtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întâi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întâi plâns cu lacrimi şi jertfire de sine”, mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici.
Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În închierea Sfintei Liturghii a avut loc tradiționalul înconjur al Bisericii cu citirea Evangheliilor Învierii, după care a fost săvârșit un Tede-um de mulțumire. Credincioșii prezenți s-au închinat la răclița cu părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care se păstrează cu evlavie în Sfânta Mănăstire.
La final, toți cei prezenți au participat la o agapă organizată la izvorul Mănăstirii.