Bucuraţi-vă, păcătoşilor! Vă e deschisă nu numai uşa pocăinţei, ci şi cămara slavei! Uitaţi-vă ce era Maria şi ce a ajuns, şi însufleţiţi-vă spre a alerga cu bărbăţie pe calea ei. Domnul a chemat-o, ea s-a sculat şi a mers. Și mergând, nu s-a mai întors să privească înapoi. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
În Duminica a V-a din Postul Mare, cea a Sfintei Maria Egipteanca, obștea monahală și credincioșii prezenți la Mănăstirea Suruceni au participat la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii mănăstirii. Duminica aceasta este dedicată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, un model de îndreptare a vieții, de pocăință, de ridicare din valea păcatului și de asumare a unei vieți autentice în Hristos.
Biserica ne-o prezintă pe Cuvioasa Maria Egipteanca drept pildă de trăire a pocăinței celei de Dumnezeu insuflate, de nevoință duhovnicească și de înaintare pe calea ce duce spre sfințenie și îndumnezeire. Viața ei ne arată cum omul devine din păcătos, sfânt, prin împărtășirea Harului lui Dumnezeu, Care curățește, luminează și îndumnezeiește. Condiția este una: să vrem, să ne deschidem sufletele lucrării lui Dumnezeu. „Omul, oricât ar fi de păcătos, în orice stare s-ar afla, oricât de mare i-ar fi măsura căderii, se poate împărtăși de energia îndumnezeitoare a Domnului, dacă se face împreună-lucrător energiei Harului Dumnezeiesc. Mântuirea nu este, desigur, o lucrare firească, ci una a Harului lui Dumnezeu. Acesta dăruiește îndumnezeirea celor ce se împărtășesc de El, luminează firea omenească cu Lumina cea mai presus de fire și îl ridică de om deasupra hotarelor firii, prin arătarea slavei celei negrăite,” ne spune IPS Hierotheos Vlachos.
În viața Sfintei se adeverește pe deplin cuvântul Sfântului Ioan Scărarul care menționează: „Am văzut suflete necurate ce au alunecat în iubiri trupești, dar care, punând început de pocăință pentru împărtșirea lor mai dinainte de dragostea cea păcătoasă, au întors aceeași dragoste spre Domnul. Și sărind îndată peste orice frică, s-au altoit fără sațiu în dragostea de Dumnezeu.”
Sfânta Maria Egipteanca, venindu-și în fire, s-a împotrivit până la sânge păcatului, trăind o viață austeră, de rugăciune și multă smerenie, ceea ce i-a adus multe daruri dumnezeiești: a rugăciunii, a înainte-vederii, a pocăinței, a mergerii pe ape și a cunoștinței. Nu a citit niciodată Sfânta Scriptură, dar a fost capabilă, în dialogul cu Părintele Zosima, să citeze din Scripturi.
Nu toată lumea trebuie să se retragă în pustie sau în locuri nelocuite, pentru a-i urma Sfintei Maria Egipteanca, însă minunat ar fi dacă i-am urma în dorința de îndreptare, de pocăință, în asumarea responsabilității față de propriul suflet și față de făgăduințele făcute lui Dumnezeu.
„Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, preacuvioasă Marie, roagă pe Hristos să ne dăruiască nouă aceasta în vremea postului; ca în credinţă şi în dragoste să te lăudăm pe tine cu cântări.” (Triod, Utrenia Duminicii a cincea din Postul Mare).
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.