„Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri.” (Efeseni 6, 12)
Duminica a V-a după Cincizecime a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică din această zi (Matei 8, 28‑34; 9, 1) vorbește despre vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarenilor. Mântuitorul Hristos săvârșește minunea alungării demonilor, îngăduind ca aceștia să intre într-o turmă de porci. În urma acestei întâmplări, localnicii se arată mai preocupați de paguba materială decât de vindecarea celor doi oameni și Îl alungă pe Hristos din cetatea lor.
„Să nu ne grăbim să osândim dragostea acestora pentru porcii lor, mai înainte să privim societatea zilelor noastre şi să vedem câţi iubitori de porci numără cetatea noastră, cărora asemeni acelora, le pasă mai mult de porci decât de viaţa semenilor lor. Gândiţi-vă cât de puţini sunt astăzi, chiar şi între cei care-şi fac cruce şi au pe buze numele lui Hristos, cei care ar pregeta să ucidă doi oameni dacă s-ar alege de pe urma lor cu două mii de porci. Sau vedeţi dacă sunt mulţi între dumneavoastră care ar sacrifica două mii de porci ca să scape viaţa a doi nebuni,” – ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.
Mântuitorul îi izbăvește de diavol pe cei doi locuitori ai mormintelor, dar mormântul cel mare al cetății rămâne, locuitorii acesteia preferând păcatul și „îngrășarea” porcilor. Locuitorii orașului îi cer Domnului să plece din orașul lor, iar felul în care formulează politicoasa rugăminte, „l-au rugat să treacă din hotarele lor”, seamănă izbitor cu modul în care diavolii ceruseră să intre în turma de porci. Locuitorii din ținutul Gadarenilor nu l-au primit pe Hristos, căci pentru ei era incomod. Nu puteau să și-L asume pe Hristos așa cum este El. Noi nu spunem așa, dar o facem prin faptele noastre, prin faptul că Hristos nu este în centrul vieții noastre.
Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, subliniază această realitate: „Când Îl asumăm pe Hristos așa cum se cuvine, El devine incomod pentru noi. Dar este o incomoditate frumoasă, duhovnicească: simți că nu Îl iubești cum trebuie, că nu ai credința pe care trebuie să o ai, și trăiești o tensiune sfântă, dorind să împlinești ceea ce El îți cere în Evanghelie.”
Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa (Mt. 9, 1). S-a întors în hotarele care L-au primit și și-au dorit lucrarea Sa mântuitoare. Să tindem să rămânem şi noi între ele!
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
