„În Noul Legământ, Duhul Sfânt îi cheamă pe oameni, îi povăţuieşte, îi zideşte, îi sfinţeşte, „vine în ajutor neputinţelor noastre” (Rom. 8, 26). În bolile noastre sufleteşti, duhovniceşti şi trupeşti, vine şi Se face ajutorul nostru. Sfântul Duh „Se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Rom. 8, 26), ca să învăţăm şi noi să ne rugăm. Devine mijlocitor, mijloceşte şi mângâie. Când suntem întristaţi, când ne e frică, ne mângâie, ne întăreşte, ne împărtăşeşte harul şi îndurările Lui, şi de aceea se şi numeşte „Mângâietorul”. (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
Duminica Cincizecimii a reunit în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și numeroși credincioși care au venit să participe la Sfânta Liturghie. La zece zile după Înălțarea Domnului și la cincizeci de zile după Sfintele Paști, Biserica prăznuiește Pogorârea Duhului Sfânt, Cincizecimea, momentul văzut de constituire a Bisericii lui Hristos.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos explică astfel importanța acestei zile: „De ce spunem că Biserica s-a întemeiat în ziua Cincizecimii? Biserica exista încă din vremea lui Avraam, a Patriarhilor și a Proorocilor. Însă acum ea prinde formă deplină ca Trup al lui Hristos. Firea Sa omenească, în mod tainic și neîmpărțit, se dăruiește fiecărui credincios. Hristos întreg locuiește în noi, iar fiecare suflet devine templu al Duhului Sfânt și Trup al lui Hristos. Așadar, Cincizecimea este ziua în care Biserica se arată în plinătatea ei.”
Cincizecimea este evenimentul care deschide, la modul cel mai concret, lumea aceasta și pe om relației nemijlocite cu Dumnezeu și cu Împărăția Sa. Evenimentul Cincizecimii, așa cum este relatat în Faptele Apostolilor (cap. 2), ne arată ce înseamnă pogorârea Duhului Sfânt. „Aceasta este ce s-a spus prin Proorocul Ioil: Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul…” (Faptele Apostolilor 2, 17).
Este ziua desăvârșită, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu-Tatăl, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu-Fiul, Care le-a spus Apostolilor şi nouă prin ei: Nu vă voi lăsa orfani, Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac (In 14, 16;18). „Sărbătoarea Cincizecimii este plinirea a tot ceea ce a făcut Hristos. El a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și iat-o că ni se arată! El a promis că dumnezeiescul Duh va dezvălui tot adevărul și acest lucru se realizează. Universul, istoria, timpul, viața, totul este lămurit prin lumina cea mai de pe urmă, totul este umplut de un sens definitiv. Acesta a fost începutul în lume al „zilei celei mari și celei mai de pe urmă a Domnului,” ne spune părintele Alexander Schmemann.
După Sfânta Liturghie a fost oficiată slujba Vecerniei, numită și Vecernia plecării genunchilor, în cadrul acesteia sunt rostite șapte rugăciuni legate de Pogorârea Sfântului Duh. Ele invocă ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele șapte daruri ale Sfântului Duh, Care s-a pogorât în ziua Cincizecimii.
Să-I cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a rămâne cu mintea și inima în Hristos, iar lucrarea Duhului Sfânt să aducă în viața noastră roadele sale: „Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția. Împotriva acestora nu este lege.” (Galateni 5, 22-23)
