Închipuiţi-vă doar o clipă că nu ştiţi nimic despre Domnul Iisus Hristos. Şi închipuiţi-vă în acelaşi timp că vă aflaţi într-o ţară ai cărei singuri locuitori sunt Apostolii Lui, sfinţii şi mucenicii; toţi cei care L-au urmat pe Hristos şi au vieţuit după Legea şi exemplul Lui… Prin ucenicii Săi, aţi ajunge să-L cunoaşteţi pe cel mai bun Învăţător care se află sub soare; prin soldaţii şi următorii Săi, aţi ajunge să-L cunoaşteţi pe cel mai puternic şi mai biruitor Cârmuitor care a păşit vreodată pe pământ; prin roadele Lui, aţi ajunge să cunoaşteţi pomul cel mai dulce şi mai roditor, Pomul Vieţii, a cărui dulceaţă întrece dulceaţa tuturor celorlalţi pomi din lumea zidită. (Sf. Nicolae Velimirovici)
În Duminica a VII-a după Înviere, obștea monahală și credincioșii prezenți au înălțat rugăciuni comune la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii așezământului monahal. Această Duminică este consacrată unui eveniment extrem de important din viața Bisericii, Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, unde, potrivit tradiției, s-au adunat 318 Sfinți Părinți, printre care Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei și Sfântul Spiridon al Trimitundei. Problematica principală a fost mărturisirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, consubstanțial cu Tatăl, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut” (Simbolul de credință), împotriva preotului Arie, care nega dumnezeirea lui Iisus Hristos.
Așa cum arată Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, „semnificaţia teologică a acestei Duminici este una covârșitoare pentru Biserică și pentru toţi cei care facem parte, prin Taina Sfântului Botez, din aceasta. Fără adevărul dogmatic exprimat atât de clar la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, de către Sfinţii Părinţi, că Iisus Hristos este Dumnezeu desăvârșit, deofiinţă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și Om desăvârșit, Care Şi-a asumat în mod deplin firea umană, exceptând păcatul, nimeni nu poate să se mântuiască sau să-l înţeleagă pe om, așa cum este el creat de Dumnezeu. Fără adevărul divino-umanităţii din Persoana Logosului Întrupat, umanitatea intră în derivă, nu are nicio valoare. Iisus Hristos, Dumnezeul-Om, este Cel Care ne dezvăluie adevărata strălucire și demnitate a omului.”
Textul Evangheliei citit în această Duminică este în consonanță directă cu semnificația teologică a zilei: „Rugăciunea arhierească a lui Hristos” (In. 17, 1-13), care este „confesiunea” pe care Mântuitorul o face despre Sine înainte de Pătimirea Sa. Iar învățătura despre dumnezeirea lui Iisus Hristos proclamă tocmai posibilitatea omului de a atinge sfințenia.
Doar prin Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, omul poate să fie înţeles în valoarea pe care o are. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze, pentru a înțelege că în El este sensul și împlinirea vieții. Așa cum spune Mântuitorul în Evanghelia acestei zile: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).