Sfaturi duhovniceşti

Smerenia este acceptarea bărbătească a ceea ce suntem și cum suntem…

Ce este, așadar, smerenia creștină? În primul rând ea este, bineînțeles, simțământul adevărului – în primul rând al adevărului despre noi înșine. Iar adevărul nu înjosește și nu desconsideră niciodată, ci înalță și curățește. El este refuzul oricărei ”împăunări”, este respingerea ”aruncării de praf” în ochii celorlalți.

Continuare …

De la plâns se trece la curăția sufletului

Fericiți cei curați cu inima, că nu este timp în care să nu se bucure de desfătarea aceasta a lacrimilor și în ea pururea vor vedea pe Domnul. Și încă fiind lacrimi în ochii lor, se învrednicesc de vederea descoperirilor Lui în înălțimea rugăciunii lor și nu este în ei rugăciune fără lacrimi. Căci de la plâns se trece la curăția sufletului. De aceea, spunând Domnul că ei se vor mângâia, n-a tâlcuit înțelesul mângâierii.

Continuare …

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă

Problema care se pune este ca în fiecare zi să putem cuceri veşnicia albă. Ăsta este idealul. A avea cineva gândul să ajungă ceva în viaţă – profesor, inginer, medic etc. – înseamnă a avea un scop omenesc, nu un ideal.
Idealul este să slujeşti la ce e mai înalt posibil. Dacă tu nu ştii că slujeşti lui Dumnezeu, Care e Veşnic, ai să te împotmoleşti. Trebuie să fii atent: stai că asta nu ţine de veşnicie, deci nu o fac!

Continuare …

Trebuie la fiecare pas să renunțăm la noi înșine, astfel încât celălalt să poată fi

Hristos ne cheamă să murim nouă înșine. Ce înseamnă oare aceasta? Afirmația este ambiguă, precum toate cele ce se spun despre moarte. Să însemne oare o autodistrugere? Mulți presupun că așa ar fi, și caută s-o aplice în acest sens. Din fericire, ei greșesc, dar rămân afectați de teroarea ei. Înțeles cum se cuvine, „a muri pentru sine” înseamnă acceptarea acestui proces de stingere treptată a ceva ce există în noi, realizând că în noi există un sine profund și real aparținând veșniciei și un sine superficial care trebuie să se dizolve. Trebuie să renunțăm la acest sine superficial, pentru a trăi la modul cel mai deplin.

Continuare …

Rănile dor

Dacă cineva atrage atenţia altcuiva asupra păcatelor şi greşelilor aceluia şi o face cu intenţia ascunsă de a-i provoca durere sau suferinţă morală, pentru a se bucura de suferinţa lui, despre acel om nu se poate spune că a incriminat păcatul, ci că s-a purtat ca un defăimător şi ca un ucigaş.

Continuare …

Slavă lui Dumnezeu Care îmi dă încă un prilej ca să intru în împărăţia Lui

Priveşte numai la sărăcia şi la boala lui Iov, şi amândouă pe treapta cea mai înaltă, cu toată dreptatea lui! El a pierdut zece fii, zece deodată, zece în floarea vârstei lor, zece împodobiţi cu toate bunătăţile şi încă printr-o moarte silnică şi ticăloasă. Ei au fost ucişi de casa ce s-a surpat. Cine poate zice că ar fi fost ajuns de o asemenea mare nenorocire? Nimeni, desigur nimeni!

Continuare …

Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu ca El să vă înalţe la timpul cuvenit

Sfânta Scriptură mărturiseşte că slujitorilor lui Dumnezeu, care umblă pe calea poruncilor lui Dumnezeu, li se trimit necazuri deosebite, pentru a-i ajuta în lucrarea lor. Mântuitorul lumii a spus: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă (Ioan 15, 1-2). Aceste pătimiri curăţitoare se numesc necazurile sau judecăţile lui Dumnezeu.

Continuare …

Sfântul Ioan Gură de Aur – Omul mort cu adevărat

Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac” (Psalmul 113,25-26). Psalmistul nu-i numeşte morţi pe cei care au murit, ci pe cei care au murit în fărădelegi, sau pe cei care au putrezit în păcate. Pentru că şi Avraam este mort, şi Isaac şi Iacov, dar au trăit astfel încât cei vii să-şi amintească de ei.

Continuare …

Iadul sau raiul sunt în inima mea

Păcatul lucrează în mine prin gândul păcătos, prin simțirea inimii și prin simțirile trupești, lucrează prin închipuire. Privirea înlăuntrul meu îmi arată că în toată ființa mea există o vătămare păcătoasă, care consimte și ajută păcatului care năpădește asupra mea din afară. Eu sunt asemenea celui legat cu lanțuri.
Odinioară, păcatul a pătruns în raiul cel de sus. Acolo, el le-a spus strămoșilor mei să guste din fructul oprit.

Continuare …

Bucuria lumească nu odihnește pe omul duhovnicesc, ci îl obosește

Bucuria adevărată, curată se poate găsi numai lângă Hristos. Dacă te unești cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit. Oamenii lumești caută bucuria în distracții. Unii oameni duhovnicești o caută în discuții teologice, în predică etc. Dar când se termină acestea rămân într-un gol și se întreabă ce vor face în continuare.
Fie că sunt păcătoase, fie indiferente cele cu care se ocupă, la fel este. De ce nu merg mai bine să se culce, ca să fie buni a doua zi pentru lucru?

Continuare …

Nu te mâhni dacă nu primeşti imediat de la Dumnezeu ceea ce ceri

Să te lupţi să nu ceri răul nimănui în rugăciunea ta, ca să nu dărâmi ceea ce zideşti, făcând scârboasă rugăciunea ta. Datornicul cu zece mii de talanţi, din parabola evanghelică, să-ţi fie pildă! Dacă nu-l ierţi pe cel care te-a vătămat, nici tu nu vei dobândi iertarea păcatelor. Pentru că Sfânta Evanghelie spune despre datornicul cu zece mii de talanţi, care n-a iertat pe datornicul său, că „a fost dat chinuitorilor” (Matei 18, 24-35).

Continuare …