Am cazat în chilia mea, acum câțiva ani, pe cineva de la o mănăstire ortodoxă din afara Londrei, vestită pentru ctitorul ei și pentru starețul acestuia: Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător de la Essex. Un englez locuia peste drum de mănăstire. Tulburat de biserica lui, a dorit ceva mai duhovnicesc, ceva mai adânc. Și să nu spunem pentru ce s-a tulburat omul, căci ne vom tulbura și noi. Dorind ceva mai duhovnicesc, unde să meargă? A plecat în India, în Calcutta.
Acolo se afla o mare facultate de învățătură hindusă. Timp de patru ani a studiat la această facultate. Când a terminat a dorit să mulțumească directorului școlii: „Vă mulțumesc, am învățat foarte multe.” Și omul i-a mulțumit directorului, care îl întreabă: „Ești mulțumit? Ai găsit ceea ce voiai?” Acela răspunde: „Să vă spun drept, nu. Tot mai vreau ceva. Nu știu, am o nemulțumire lăuntrică”. Si îi spune directorul acelei facultăți de religie străină, din Calcutta: „Dacă vrei ceva mai adânc, mergi – atenție! – la ortodocși. Nu la catolici, nu sunt serioși.” Și acest lucru i l-a spus unul de o altă religie!
Și se întoarce în Anglia, se întoarce la mănăstirea din fața casei lui și pentru prima oară zice: „Ia să merg la mănăstire, să văd”. „Timp de atâția ani”, egumenul râde când spune asta, „a văzut intrând și ieșind de aici atâta lume. Mai ales după năvălirea turcilor și cucerirea Ciprului de către turci, când au plecat cu miile în Anglia, la sfârșitul săptămânii mergeau la acea mănăstire. A văzut că atâta lume merge acolo. Nu s-a gândit să meargă peste drum de casa lui. A fost nevoie să meargă la Calcutta, și de acolo să-l trimită peste drum de casa lui, unde se afla mănăstirea.” Era foarte încântat: „Asta este ceea ce căutam”, spunea el, „și nu știam unde se găsește!” Era încântat, era catehumen când ne povestea asta. Acum trebuie să fie botezat.
Gheron Nikon de la Nea Skiti