Articole

Pocăința ca Taină este punctul culminant în care duhovnicul se întâlnește cu ucenicul său

Pocăința, ca Taină, este punctul culminant în care duhovnicul se întâlnește cu ucenicul său și prin care el are posibilitatea și datoria să pătrundă în cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc; prin această Taină, el trebuie să-l povățuiască și să-l ajute pe om să se descopere până la capăt, să se deschidă pe sine înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui însuși, fără să tăinuiască ceva, spre a-și înfrânge orice răutate, fățărnicie ori dorință rușinoasă față de anumite lucruri, de a le tăinui.

Continuare …

Doi metri de pământ

Cândva, într-o anumită țară, împăratul a chemat un om aflat sub stăpânirea sa și i-a spus: „Îți voi încredința să stăpânești atâta pământ cât vei putea să înconjori alergând, începând de la răsăritul soarelui până la apusul lui”.
Omul nostru s-a pornit foarte devreme și a alergat kilometri întregi, pentru a străbate o cât mai mare distanță, care urma să devină marginea proprietății lui.

Continuare …

O sfântă prietenie – Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia

Aceşti mucenici se prăznuiesc în a 5-a zi a lunii Noiembrie, iar viaţa şi pătimirea lor a fost scrisă de Eutolmie monahul, servitorul Sf. Epistimia. Citeam mai zilele trecute Vieţile Sfinţilor tipărită de Preacuviosul Părintele Ioanichie Bălan de la Sihăstria, cel cu binecuvântare de la Dumnezeu spre înţelepţirea noastră duhovnicească, prin cărţile de duh publicate de-a lungul vieţii lui. Dumnezeu să-i lungească zilele.

Continuare …

Când îl cercetează durerea pe om înseamnă că îl cercetează Hristos

Atunci când îl cercetează durerea pe om înseamnă că îl cercetează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca și cum l-ar părăsi Dumnezeu. Nici nu plătește datoriile, nici nu depune. Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea lui Hristos, care își spune în sinea sa: „Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniștit etc….” și nu spune nici măcar un „Slavă Ție, Dumnezeule!”.

Continuare …

Vindecarea prin părintele duhovnicesc

Când eram mai tânăr, locuiam împreună cu părintele meu. Și mi se întâmpla ca după ce mâncam noi, să mă ridic de la masă și să fur câte un posmag îndemnat de diavol, și-l mâncam fără știrea bătrânului. Deci stăruind eu așa o bucată de vreme, am fost biruit de acest obicei și nu-i mai puteam sta împotrivă. Cugetul mă mustra, dar bătrânului mi-era rușine să-i spun.

Continuare …

Iubirea noastră pentru Hristos trece prin iubirea de semeni

Bătrânul Porfirie trăia comuniunea cu Dumnezeu în Persoana lui Hristos. De aceea, era prin excelenţă om al Bisericii.
Hristos este Biserica şi Biserica este Hristos, Care ne-a făcut pe toţi mădulare ale Trupului Său. Când Îl iubeşti pe Hristos, îi iubeşti, în acelaşi timp, pe toţi oamenii, fără să te întrebi dacă sunt vrednici sau nu de iubire ori dacă o vor primi ori respinge.

Continuare …

Cum e Dumnezeu milostiv așa trebuie să fie și omul

Dacă Dumnezeu este iubire, și omul trebuie să fie iubire, căci numai așa se poate asemăna cu Dumnezeu. Cum e Dumnezeu iubitor de oameni, și omul trebuie să fie iubitor de oameni. Cum e Dumnezeu milostiv, așa trebuie să fie și omul, pentru că în Pilda samarineanului milostiv ni se arată calea împlinirii poruncii date de Dumnezeu, de a-l iubi pe aproapele.

Continuare …

„Smeritu-m-am şi m-am mântuit”

Precum vedeţi fraţii mei, precum ştiţi foarte bine, eu n-am ţinut nici posturi multe şi covârşitoare şi n-am făcut nici privegheri, nici culcări pe jos şi nici la alte asprimi asemănătoare, care întrec măsura, nu mi-am supus trupul, ci mi-am cunoscut nevrednicia mea, m-am gândit la păcatele mele, m-am învinovăţit pe mine însumi şi m-am smerit şi Multmilostivul şi Atotbunul Dumnezeu m-a izbăvit de acestea, precum zice David: „Smeritu-m-am şi m-am mântuit”.

Continuare …

Nu mâine ori poimâine. De astăzi, din clipa aceasta, să ne întoarcem la Dumnezeu…

Vedeți cum lăcrimează omul sau chiar plange, și ochii îi sunt neliniștiți în ceasul morții? Deoarece vede cum vin puterile potrivnice, vin diavolii să-i smulgă sufletul. Și sufletul tremură cum tremură frunza de toamnă la cea mai ușoară adiere de vânt. Căci îngerii zic: „După faptele tale, Aliluia! Te-am fi ajutat dar trebuia să ne ajuți și tu cu faptele tale”.

Continuare …

Înțelepciunea lui Dumnezeu nu vine singură, trebuie să o cerem noi în rugăciune și lectură duhovnicească

Încă de foarte tânăr, muncind în Sfântul Munte, Cuviosul Porfirie a conștientizat influența bună pe care o are studierea textelor sacre asupra instruirii, formării și transfigurării conștiinței umane. În legătură cu aceasta, învață următoarele: „Sufletul se sfințește și se curăță prin studierea cuvintelor Părinților, prin învățarea pe de rost a Psalmilor, a locurilor scripturistice, prin muzica psaltică, prin rugăciune.

Continuare …

Mâna ei vă călăuzeşte, veşmântul ei vă acoperă, ochii ei vă privesc, dragostea ei vă încălzeşte, pilda ei vă îmbărbătează

Aţi citit cum Maica Domnului din vremuri străvechi i-a pedepsit cumplit pe toţi cei ce au năvălit asupra Sfântului Munte. Vă amintiţi cum v-a acoperit cu acoperământul său în vremea Războiului Mondial. Cu mai multă grijă decât rândunica pe rânduneii săi. Şi oamenii sunt, oare, nişte vrăjmaşi înfricoşători, ca să vă temeţi de ei?

Continuare …