Ce este moartea şi cum ne putem pregăti pentru ea?
Moartea este viaţă fără Dumnezeu. Moartea este o realitate a sufletului, când sufletul nu este lipit, hrănit, infuzat de Dumnezeu, de viaţa lui Dumnezeu, de harul, de energia necreată a lui Dumnezeu. El este mort, muribund, somnambul.
E adevărat că noi, oamenii credincioşi, suntem botezaţi, ne împărtăşim, ne spovedim, primim harul şi nu suntem morţi; totuşi, de multe ori ne purtăm ca nişte morţi sau muribunzi pentru că nu activăm harul primit prin Sfintele Taine. Harul intră în noi prin Sfintele Taine, dar el se activează şi devine lucrător în noi prin lucrările noastre. Adică activând harul, cuvântul meu va fi cu energia mea şi cu energia harului, gesturile mele vor fi cu energia mea şi cu energia harului. Nici o mişcare a sufletului şi a trupului nu va mai fi doar gest al meu, gând al meu.
Cum activăm harul? Cum îl metabolizăm şi-l manifestăm în viaţa noastră, în actele noastre, în cuvintele noastre? Prin împlinirea poruncilor şi rugăciune. Rugăciunea – ea însăşi o poruncă a Domnului – este cea care face această lucrare în noi. Când ne rugăm şi activăm harul, intrăm şi trăim o altă dimensiune a morţii: moartea morţii.
Viaţa noastră fără Dumnezeu e moarte, o moarte treptată până la îngropare. Activând însă harul în noi, moare moartea aceasta din noi. Murind acestui stil de viaţă care este viaţa spre moarte, omorâm moartea. Ca urmare, ajungem să trăim moartea, ca despărţire a sufletului de trup, ca pe o naştere la viaţa de dincolo, ca pe ziua naşterii în Cer. Atunci ne vom elibera definitiv de moartea care ne-a omorât, care ne ameninţă si vom trăi moartea ca naştere în viaţa cea adevărată. Dar pentru asta este nevoie să ne nevoim, să trecem prin poarta cea strâmtă şi să avem mereu curajul să omoram moartea din noi, murind plăcerilor pătimaşe, omorând patimile care ne omoară.
Cum ne pregătim pentru moarte? Alegând clipă de clipă să murim pentru poftele noastre, să murim pentru atracţiile noastre acestea zadarnice, risipitoare. Să ne răstignim poftele cele ucigătoare. Dar, atenţie, nu ne ajunge să murim astfel ca să înviem în Hristos. E nevoie să dorim viaţa Lui, să-L dorim pe El, să ne hrănim cu hrana pe care ne-o dă El si să transformăm orice fel de hrană în loc de întâlnire cu El, cu mila Lui, cu bunătatea Lui. Nu ajunge să nu mănânc ceva de care mi-e poftă, ci e nevoie să-L doresc pe El cu dorirea care se orienta spre cele poftite. Să-I cer să mă hrănesc şi eu cu voia Tatălui ceresc. Să aleg să-mi fie foame de voia Lui!
Şi să aleg să mănânc ce am de mâncat cu Hristos, în gând şi în gură. Să unesc ce am în gură cu numele Lui, cu chemarea Lui.
Aşa biruim moartea, metabolizând Viaţa, care este Domnul nostru Iisus Hristos. Harul Lui, energia Lui necreată pe care ne-o dă şi care ne şi învaţă cum s-o folosim.
Schimonahia Siluana Vlad, Doamne, vindecă-mă de frică!, Editura Lumea Credinţei