A venit, nu demult, la mine o femeie de patruzeci si ceva de ani, care are un mare necaz: fiul ei se drogheaza.
Situatia este, in cazul ei, una tipica: fiul nu considera necesar sa mearga la medic, nu este apropiat de Dumnezeu si de Biserica, comunica foarte putin cu mama si dispar diverse obiecte din casa. Femeia era toata plansa, obositia, chinuita. La prima vedere, situatia pare fara iesire.
O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:
-Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?
„Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam“, (Facerea 2:21-22).
Pentru a-i fi ajutor lui Adam, Dumnezeu creează femeia. Zidirea ei din coasta primului om a fost văzută din mai multe puncte de vedere de către Sfinţii Părinţi.
Cele zece drahme: Domnul in chipul unei femei
Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine in chipul unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una.
Familia este prima alcătuire de viaţă obştească şi sâmburele din care cresc toate celelalte forme de viaţă socială. Ea este mediul cel mai prielnic pentru naşterea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiinţei umane.
Copiii, care reprezintă “fondul de aur al neamului”, sunt stimulente şi puteri înnoitoare care sporesc potenţialul natural uman, afectiv şi spiritual al poporului, contribuind la regenerarea fiinţei noastre spirituale.
„Înainte de-a te fi urzit în pântecele maicii şi înainte
ca să fi ieşit din pântecele mamei tale,
te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc”.
(Ieremia 1, 5).
Aşa sună glasul lui Dumnezeu către tânărul profet Ieremia, Şi păcatul onaniei şi fărădelegea avortului nimicesc un om în toată realitatea lui sufletească, nemuritoare.
Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame. Din momentul în care poartă în pântece embrionul conceput, au o a doua viață. Să vorbească pruncului încă nenăscut și să-l mângâie, prin propriul lor pântece, iar fătul va simți mângâierea în chip tainic.
Odată Părintele i-a spus unui pediatru:
– Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame.
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. El este prăznuit în 6 octombrie şi în 30 iunie la Soborul Slăviţilor şi Drept-lăudaţilor Doisprezece Apostoli ai lui Hristos.
Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraş galileean şi a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa şi l-a urmat pe Mântuitorul.
Mitropolitul Bartolomeu (Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 88 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.
A întrebat fratele:
– Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
Creşterea, adică sporirea în rugăciune se aseamănă cu o plantă ce creşte fără să ştie şi fără să înţeleagă clipa, sau momentul creşterii sale. Este asemenea unui copil ce creşte, trecând de la o vârstă la alta, fără să ştie exact când a sporit creşterea sa.
– Cunoaşte credinciosul când trece de la o treaptă a rugăciunii la alta, sau nu?
Pe o bucată de pământ, între colinele împădurite deja, pierzi noțiunea timpului.
Mai mult, în Săptămâna Patimilor, trebuie să oferim sufletului nostru bucuria opririi timpului în loc, ne spune Preacuvioasa Maică Epistemia, stareța Mănăstirii Suruceni, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe. În ajunul Sfintelor Sărbători Pascale, vorbim cu maica nu despre masa tradițională de Paști, ci despre cea a sufletului și despre cine suntem noi, de fapt, românii dintre Prut și Nistru.
În aceasta zi, se pomenesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi.
Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El. Biserica numește Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinților, sfințenia însãși.
„Și dacă Hristos n-a înviat,
Zadarnică este atunci propovăduirea noastră,
Zadarnică și credința voastră” (I Corinteni 15, 14)
Preasfinţiţi Ierarhi, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, dragi întru Hristos cel Înviat, fraţi şi surori,Creştinătatea ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte astăzi cu bucurie şi nădejde „Sărbătoarea sărbătorilor” – Învierea Domnului.
„Şi pe cînd mîncau ei, Iisus, luînd pîinea şi mulţumind, a frînt şi a dat ucenicilor Săi, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu”. Şi luînd paharul şi mulţumind, l-a dat lor zicînd: „Beţi dintru acesta toţi; acesta este sîngele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”
“Vai, cît de mare e orbirea vînzătorului! S-a împărtăşit cu tainele şi a rămas acelaşi; s-a desfătat de masa cea prea înfricoşătoare şi nu s-a schimbat. Evanghelistul Luca a arătat aceasta spunînd: „După pîine, a intrat în el satana (Luca 22, 3)”.
“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”.(Tropar)
Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: Spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si Vânzarea si prinderea Domnului.
Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove îndeamnă slujitorii şi credincioşii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova, să vină în seara Sâmbetei Paştelui în scuarul Catedralei Mitropolitane din Chişinău pentru a lua Lumină din Focul Haric care se aprinde în preajma măreţului Praznic în biserica Învierii din Ierusalim.
Îi aşteptăm pe toţi binecredincioşii creştini, ca pătrunşi de evlavie şi dragoste de Dumnezeu să ia din această neasemuită sfinţenie pentru întărire duhovnicească şi ferire de năpaste, dar şi pentru a mărturisi astfel marea minune a Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.