Trăim, iubiţii mei, într-un veac caracterizat de risipă, cheltuială fără măsură, irosire; în mâncare, în băutură, în haine, în mobilă, în distracţii, în călătorii, pretutindeni. Se cheltuiesc sume ameţitoare. Economiştii au numit societatea aceasta „societate de consum”. Dogma consumismului este: cu cât cheltuieşti mai mult, cu atât ai un nivel de viaţă mai înalt! Şi deşi lucrurile cu adevărat necesare sunt puţine, prin reclamă au devenit necesare multe lucruri de prisos.
Socrate a spus: „Cu cât cineva are mai puţine nevoi, cu atât se apropie mai mult de dumnezeiesc”; pentru că dumnezeiescul este autarhic (independent, de sine stătător), n-are nevoie de nimic. De aceea, despre pântece şi de-ale mâncării Apostolul Pavel zice: „Dumnezeu va distruge şi pe unul, şi pe celelalte” (I Corinteni 6, 13).
Popoarele ce se consideră dezvoltate cheltuiesc, iar cele care nu cheltuiesc sunt considerate subdezvoltate. Însă urmarea este imposibilitatea plăţii datoriilor, în timp ce popoare care trăiesc cu simplitate progresează. Un exemplu sunt japonezii. America i-a învins cu bomba atomică; dar acum Japonia învinge America prin cumpătare şi hărnicie. Deoarece cât mănâncă un american ajunge ca să mănânce cinci japonezi. O, Pavele Apostole, ce cuvinte înţelepte ai spus!
Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani – Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, Traducere Valeriu Paloş, Editura Metamorfosi, 2013, p. 60