Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu şi ea va fi cinstită veşnic de către creştini. Sfântă prin credinţa ei, prin cinstea şi hărnicia ei, dar mai ales prin răbdarea cu care a primit cea mai mare durere din câte poate întâmpina o mamă, răstignirea Fiului său, ea rămâne veşnic mângâietoare a celor ce se află în nevoi şi în primejdii şi exemplu şi rugătoare fierbinte către Dumnezeu pentru împlinirea dorinţelor celor ce poartă în suflete floarea curată a credinţei.
Prin veacuri, sfinţii şi învăţătorii Bisericii s-au înălţat atât de mult cu mintea scriind despre Fecioara, încât i-au găsit cele mai alese nume de comparaţie, fiind numită chiparos, crin cu parfum natural, de o strălucire imaculată sau izvor care adapă Biserica prin revărsările harului ceresc. Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsa lui o vede „îmbrăcată în soare, luna aşternut picioarelor ei, iar fruntea încununată cu 12 stele” (3, 1).
Dar dintre toate aceste numiri, nici una nu este mai frumoasă, mai înălţătoare decât aceea pe care Duhul Sfânt a descoperit-o lui Solomon în Cântarea Cântărilor: „Cine este aceasta care se iveşte ca zorile?” (6, 9). Zori în adevăr, zori aducătoare de lumină, de frumuseţe, de nădejdi şi mângâiere! Fecioara este înainte mergătoare soarelui, slavei, adiere răcoroasă a luminii dumnezeieşti, vestitoare graţioasă a celei mai fericite zile. Ea este împărăteasa Cerului, este mireasa Duhului, este mama Fiului lui Dumnezeu!… Cu ea se deschide capitolul mântuirii noastre, de la ea se pune capăt patimilor noastre. Însă, nici smerenia ei, nici cinstea, nici bunătatea n-au putut opri crunta durere ce i-a fost hărăzită, drumul spre Golgota al Fiului ei osândit la moarte care a trecut ca o sabie prin inima Sfintei Fecioare.
htpp: /ziarullumina.ro/