Să iei aminte la tine însuți ca să înțelegi toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele

Ce trebuință ai, omule, să cauți cărți multe, care să te povățuiască pe tine spre folos și să întrebi pe toți dascălii, zicând: „Spuneți-mi, cum mă voi mântui?” Iată, toate cărțile cele învățătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu și întru a avea pe Domnul înaintea ochilor totdeauna.
Să iei aminte la tine însuți, precum se cade, ca să înțelegi toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele. Pentru că așa Sfinții cei ce au fost din veac au plăcut lui Dumnezeu, prin cunoștință curată și prin neschimbate fapte. Iar alții dintre dânșii nici n-au avut cărțile Sfinților, nici nu i-au învățat dascălii cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit.

Continuare …

Măcinări ale întregului trup și pedeapsa diavolului să vină peste mine, numai să dobândesc pe Hristos!

Frumos lucru este a te desface de lume pentru Dumnezeu, ca să răsări în El.
Nimic ce se arată nu e veșnic, „căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4, 18)
Creștinismul nu e opera unei persuasiuni/ convingeri, ci a unei măreții. Când este urât de lume, e iubit de Dumnezeu; „căci dacă ați fi din lumea aceasta, lumea ar iubi ce este al ei; acum însă nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi. Rămâneți la Mine!” (Ioan 15, 19)

Continuare …

Stări și lucrări duhovnicești în războiul duhovnicesc

După ce ai învățat că pentru desăvârșirea creștină trebuie să duci un război necontenit și aspru cu tine însuți, ți se cuvine, dacă vrei cu adevărat să fii biruitor în acest război nevăzut și să te învrednicești de cunună, să sădești în inima ta următoarele patru stări și lucrări duhovnicești ca și cum te-ai întrarma cu cele mai de nădejde și nebiruite arme, și anume:

„Dumnezeul meu, luminează-mi sufletul cel întunecat…”

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; Cel ce Te-ai pogorât din Cer pe pământ ca să ne arăţi nouă cale şi chip cum să putem trece de pe pământ la Cer, Cel ce ai răbdat Crucea şi moartea, ca să ne arăţi cum să răbdăm necazurile şi moartea pentru dragostea Ta, întăreşte-mă, luminează-mă, dă-mi ajutor ca să rabd necazurile pentru numele Tău, ca să mă sfinţească, să mă curăţească şi să mă mântuiască de tot răul.

Continuare …

De ce fură omul lucrul altuia?

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoție, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea.
Dar oare fiul fură de la tatăl său? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam și-a prefăcut duhul de fiu într-unul de slugă, mâna i s-a și întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure.

Continuare …

Nu există, în toată zidirea, o creatură mai iubită de Dumnezeu decât omul

Un prieten foarte cunoscut mă întreba mirat: „De ce mereu amintiți de veșnicie, de eternitate?” Pentru că eu, de demult, de când am început să am un orizont mai larg, privesc întotdeauna lucrurile în lumina eternității. Totdeauna în lumina eternității. Este adevărat că, pentru a putea face acest lucru, trebuie să ai, totuși, un anumit orizont. În Psaltire se spune foarte frumos:
„O mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții” (Psalmi 89, 4).

Continuare …

Iubiți-L pe Hristos și vă va iubi și El

Capătul virtuții este iubirea lui Dumnezeu, care este desăvârșită și absolută. Când sufletul nostru este mistuit de dorul dumnezeiesc, atunci buna-pătimire a trupului se veștejește.
Dumnezeiescul dor biruiește orice durere, și astfel orice durere se preface în iubire a lui Hristos. Iubiți-L pe Hristos și vă va iubi și El.

Continuare …

Începutul mântuirii tale sunt cuvintele: „Adame, unde ești?”

Dragă cititorule, nu uita! Începutul mântuirii tale sunt cuvintele: „Adame, unde ești?”, adică să-ți dai seama că ești pierdut în păcate și numai un Mântuitor te poate scăpa. Domnul te întreabă să-ți dai seama de starea sufletească în care te afli; să-ți dai seama că și tu esti un Adam înșelat sau o Eva înșelată de diavolul; să-ți dai seama că ești într-o prăpastie din care singur nu poți ieși. Despre Adam și Eva, Biblia ne spune că îndată după păcătuire și-au dat seama de starea lor păcătoasă și „s-au ascuns de rușine”.

Continuare …

Să nu ne centrăm pe păcat, ci pe Hristos

Era un părinte, un călugăr care cădea mereu în păcatul desfrânării și după aceea plângea cu lacrimi și dracul a venit și i-a spus: „Ce tot te smiorcăi acolo? Că n-ai nicio șansă! N-ai cum să te mântuiești, n-ai cum să scapi! Mai bine hai cu mine, cât trăiești să te distrezi și tu, să te bucuri de viață, nu mai stai aici ca prostul să plângi și să te tânguiești!”.

Continuare …

Cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele şi necazurile

Experienţa se dobândeşte, într-adevăr, odată cu trecerea timpului, dar harul – de aceea se numeşte har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu – se dăruieşte în funcţie de căldura credinţei, de smerenie şi de voia cea bună. Solomon a primit har când era de doisprezece ani. Daniil la aceeaşi vârstă. David pe când păştea turmele tatălui său. La fel toţi cei vechi şi noi. Imediat ce omul ajunge la căinţa adevărată, harul se apropie de el şi sporeşte odată cu creşterea zelului. Experienţa cere nevoinţă îndelungată.

Continuare …

Creştinul trebuie să se ferească de sentimentul superiorităţii pentru virtuţile sale

Mi-a zis Bătrânul într-o zi:
– Creştinul trebuie să se ferească de habotnicie bolnavă, adică atât de sentimentul superiorităţii pentru virtuţile sale, cât şi de cel al inferiorităţii pentru păcătoşenia lui. Una este complexul de inferioritate şi cu totul altceva e smerenia; una este pocăinţa şi cu totul altceva, melancolia.

Continuare …

Creştinul este dator să fie nobil în toate

Creştinii au datoria, după porunca Domnului, să devină sfinţi şi desăvârşiţi. Desăvârşirea şi sfinţenia sunt înfiripate mai întâi adânc în sufletul creştinului şi după aceea se întipăresc în gândurile, în dorinţele, în cuvintele, în lucrările lui. Astfel, harul lui Dumnezeu care există în suflet se revarsă şi în purtarea lui cea din afară.

Continuare …

Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu

Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu deveniţi mici la suflet şi să nu vă tulburaţi! Cel Care cercetează cutele cele mai adânci ale sufletelor omeneşti cunoaşte şi poftele voastre şi are puterea să vă scape de ele, aşa cum doar El o ştie. Voi să cereţi de la Dumnezeu şi să nu vă pierdeţi curajul vostru!

Continuare …