Te căsătoreşti când eşti matur. Unii sunt maturi la 25 de ani, alţii niciodată. Unii la 40 de ani sunt încă imaturi. Căsătoria este o mare responsabilitate. Astăzi trebuie să punem mai mult accentul pe maturitate. Eu nu le recomand să se căsătorească celor care vor după nuntă să se ţină de distracţii şi să avorteze copiii. Divorţul este şi el o calamitate.
Când te căsătoreşti îţi asumi un sacrificiu, o jertfă. Căsătoria este o cruce. Iubirea nu este sex, iubirea nu este instinct, plăcere trupească, iubirea este ce spune Sfântul Pavel în capitolul 13 la I Corinteni: toate le rabdă, toate le îndură, nu este geloasă, iubirea nu caută ale sale, ci ale celuilalt. Aceea este adevărata dragoste, când poţi să mori pentru cineva.
Dacă tânărul nu este în stare să moară pentru o fată, aceasta să nu se căsătorească cu el. Preoţii ar trebui să se ocupe de educaţia tinerilor care trebuie să se căsătorească. Să se anunţe cununiile cu trei duminici înainte în biserică. În aceste trei săptămâni preotul trebuie să se întâlnească cu viitorii soţi de mai multe ori şi să le vorbească despre copii, despre ce înseamnă căsătoria, despre iubirea care trebuie să existe între soţ şi soţie şi celelalte probleme referitoare la căsătorie. Lucrurile acestea le ştie preotul din experienţă, pentru că şi el e căsătorit şi are soţie şi familie. Tinerii trebuie să înţeleagă că într-o familie lucrurile nu pot merge bine fără ajutorul lui Dumnezeu.
Trebuie să li se explice ce înseamnă o familie creştină, să li se arate că este nevoie şi de abstinenţă şi de rugăciune. Lucrurile de felul acesta trebuie să li se spună tinerilor. Dacă sunt neglijaţi, se pot căsători şi la 16 ani, şi la 30 de ani, că tot una este, sunt la fel de nepregătiţi, fiindcă nu s-a ocupat nimeni de ei ca să-i înveţe.
Părintele Roman Braga