Cereţi ajutorul doctorului, dar în primul rând rugaţi-vă, totodată, Domnului şi sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită.
De la Dumnezeu, totul este dragoste: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie
Sfinții părinți ne învață
Atunci când biruieşte în războiul de zi, monahul îi ruşinează pe demoni
Monahul nu numai la lumina zilei să fie cu luare aminte, ci trebuie să privegheze şi în mica răpire a somnului şi, cu frica judecăţii fiind, să nu-şi lase cugetul duhului în beţia somnului demonilor. Căci atunci când biruieşte în războiul de zi, monahul îi ruşinează pe demoni, dar când vine noaptea, aceştia îl fac pe el teatru. Ceea ce şi eu, căzând într-un somn scurt, i-am văzut prefăcându-se în linguşeli, spre amestecurile naturale ale plăcerilor, în prezenţa închipuirii frumuseţii şi răpind mintea în dezlănţuirea imaginaţiei, prin învoirea minţii cu lumea şi cu făgăduinţa unei bogăţii de mult preţ, şi a slugilor şi slujnicelor, şi miruindu-l cu miros de bună mireasmă.
Cu cât omul este mai duhovnicesc, cu atât mai puține drepturi are în viața aceasta
Pe omul care îți cere iertare sinceră când greșește să-l ierți cu bunătate de fiecare dată și să-l iubești și de aproape. Iar pe cel viclean, care îți cere chipurile iertare, ca să-și facă treaba lui și mereu să te încurce în treburile lui, și care vatămă sufletește și pe alți oameni, iartă-l de șaptezeci de ori câte șapte, și în continuare să-l iubești de departe și să te rogi pentru el.
Omul care vine să se spovedească pune pe umerii preotului povara propriilor păcate
Atunci când vii la preot să te spovedești, deschide-ți inima lui, sau mai bine zis Domnului Iisus Hristos Care stă de față, iar duhovnicul, conform rugăciunii pe care o citim înainte de Spovedanie, va fi martor al disponibilității tale, al sincerității, adevărului și pocăinței tale. Va asculta ceea ce tu Îi spui lui Hristos.
Învățături de credință de la Sfântul Ioan Scărarul
- Așa cum este cu neputință să nu se gândească la pâine cel înfometat, la fel este cu neputință să nu se gândească la moarte și la judecată cel care se luptă să se mântuiască.
- Așa cum apa șterge scrierile, la fel și lacrima șterge păcatele.
- Așa cum cei care nu au apă șterg în alte feluri scrierile, la fel și sufletele care nu au lacrimi șterg păcatele lor prin tristețe și suspinuri.
Cugetarea trupească vede la aproapele păcate care nu sunt nicidecum
Omul mânat de cugetarea trupească nu poate nicicum să judece drept – nici despre propria lui stare lăuntrică, nici despre starea aproapelui. El judecă despre sine însuși și despre ceilalți după felul în care se închipuie el însuși pe sine și după felul în care îi apar ceilalți pe dinafară, potrivit cugetării sale trupești – bineînțeles, greșit; și de aceea pe unul ca acesta l-a numit Cuvântul lui Dumnezeu, pe bună dreptate, fățarnic.
Mulțumește-I Domnului că bunătatea Lui te îndrumă spre pocăință
Tu privești suferința numai dinspre pământ. Dar, mută-te cu gândul la cealaltă viață. Treci de partea Judecății. Privește focul cel veșnic, pregătit pentru păcatele noastre. Și de acolo privește-ți suferința. Dacă acolo vei fi osândit, câte necazuri nu ți-ai dori să fi suportat aici, numai ca să nu fi căzut sub acea osândire?
Cel ce se roagă fără luare aminte, se roagă văzduhului nu lui Dumnezeu
Preacuviosul Nil Sorski spune că cel ce se roagă în auz şi cu gura, fără luare aminte, se roagă văzduhului, iar nu lui Dumnezeu.
„E ciudată dorinţa ta, frate! Tu vrei să te audă Dumnezeu, când tu însuţi nu te auzi?”, spune Sfântul Dimitrie al Rostovului, împrumutând cuvintele de la Sfântul Mucenic Ciprian al Cartaginei.
Când este vinovat cineva pentru un gând de hulă?
– Părinte, sunt vinovat atunci când am un atac din partea unui gând de hulă fără consimțământul meu?
– Dacă te mâhnești și nu-l primești, nu este nimic.
Cine poate birui, Doamne, dacă nu iei pentru noi biruința?
Cine poate birui, Doamne, dacă nu iei pentru noi biruința? Nici chiar Sfinții Apostoli nu au putut potoli furtuna pe mare fără Tine. Nici chiar Petru nu și-a putut stăpâni frica de iudei, ci de trei ori s-a lepădat de Tine, până ce Tu Însuți Te-ai uitat la el cu putere și l-ai așezat în cămara cea dreaptă. Încă și prigonitorul Saul ar fi rămas tot Saul, dacă nu l-ai fi luminat Tu cu lumina adevărului, preschimbându-l în Pavel.
Să fie cu Dumnezeu totul întru toate
Ca să fie cu Dumnezeu totul întru toate (I Corinteni 15, 28). Domnul, ca Făcător și Duh Atoateplinitor, Nesfârșit, vrea să fie totul întru toate: și lumină, și putere, și har, și înțelepciune, și frumusețe și margine a doririlor, și năzuință atotputernică – iar diavolul, care a căzut din trufie și nesupunere, vrea și el să fie totul în toate duhurile căzute, de un cuget cu dânsul: întuneric al iadului și putere a răutății, împreunare a tuturor patimilor și năzuință spre tot răul.
„Ce ţi-am făcut eu ţie, frate, că m-ai pocnit ieri cu palma peste ureche?”
În înfricoşata vale Sidid (Muntele Sinai), locuia un bărbat sfânt, având cu el un ucenic. Şi într-o zi, după ce l-a trimis pe el în Rait, după trei zile, pe când bătrânul era în pustiu şi îşi aţintise ochii în contemplare dumnezeiască, îl vede de departe pe ucenicul său venind, şi socotind că era un saracin, s-a transformat într-un finic (curmal), vrând astfel să se ascundă.
Închipuire şi înşelare
– Părinte, aţi spus că în vremea rugăciunii trebuie să evităm să aducem în mintea noastră diferite imagini din viaţa lui Hristos etc. De ce?
– Pentru ca să nu ne înşele diavolul cu închipuirile. Imaginaţia este bună, este o putere mare, dacă se pune în valoare. Unii oameni pot vedea, de pildă, un peisaj, iar după un an să-şi aducă aminte de el exact aşa cum este şi să-l zugrăvească. Aceasta este o aptitudine pe care Dumnezeu o dă omului, dar diavolul o exploatează. Cei care se înşeală, orice văd sau citesc şi le închipuie cum vor ei şi după aceea această imagine închipuită o cred ca realitate.
Adevăratul scop al vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt
Rugăciunea, postul, privegherea și toate celelalte practici creștine, nu constituie scopul vieții noastre creștine. Deși este adevărat că ele slujesc ca mijloace indispensabile în atingerea acestui țel, adevăratul scop al vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cât despre rugăciune, post, priveghere, pomeni și toate faptele bune săvârșite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobândi Duhul Sfânt.
Scoală-mă și mă întărește, Doamne!
Curățește-mă cu harul Tău, Milostive Părinte; șterge întinăciunile mele cu isopul Tău atotcurățitor și tămăduiește rănile mele, ca să dau mulțumită harului Tău!
Omul mânat de cugetarea trupească nu poate nicicum să judece drept
Omul mânat de cugetarea trupească nu poate nicicum să judece drept – nici despre propria lui stare lăuntrică, nici despre starea aproapelui. El judecă despre sine însuși și despre ceilalți după felul în care se închipuie el însuși pe sine și după felul în care îi apar ceilalți pe dinafară, potrivit cugetării sale trupești – bineînțeles, greșit; și de aceea pe unul ca acesta l-a numit Cuvântul lui Dumnezeu, pe bună dreptate, fățarnic.
Bun lucru este conștiința și nu o răbdăm
Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt. Făgăduiesc să se facă mucenici cei care răsplătesc aproapelui fie bune, fie rele.
Bun lucru este conștiința și nu o răbdăm. Vizitiu al voințelor noastre este inima și nu ne supunem ei. Amenințăm să lovim, nevoind să fim loviți. Iar în contraziceri, înălțăm gândul.