Sfinții părinți ne învață

Să iei aminte la tine însuți ca să înțelegi toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele

Ce trebuință ai, omule, să cauți cărți multe, care să te povățuiască pe tine spre folos și să întrebi pe toți dascălii, zicând: „Spuneți-mi, cum mă voi mântui?” Iată, toate cărțile cele învățătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu și întru a avea pe Domnul înaintea ochilor totdeauna.
Să iei aminte la tine însuți, precum se cade, ca să înțelegi toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele. Pentru că așa Sfinții cei ce au fost din veac au plăcut lui Dumnezeu, prin cunoștință curată și prin neschimbate fapte. Iar alții dintre dânșii nici n-au avut cărțile Sfinților, nici nu i-au învățat dascălii cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit.

Continuare …

Măcinări ale întregului trup și pedeapsa diavolului să vină peste mine, numai să dobândesc pe Hristos!

Frumos lucru este a te desface de lume pentru Dumnezeu, ca să răsări în El.
Nimic ce se arată nu e veșnic, „căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4, 18)
Creștinismul nu e opera unei persuasiuni/ convingeri, ci a unei măreții. Când este urât de lume, e iubit de Dumnezeu; „căci dacă ați fi din lumea aceasta, lumea ar iubi ce este al ei; acum însă nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi. Rămâneți la Mine!” (Ioan 15, 19)

Continuare …

Stări și lucrări duhovnicești în războiul duhovnicesc

După ce ai învățat că pentru desăvârșirea creștină trebuie să duci un război necontenit și aspru cu tine însuți, ți se cuvine, dacă vrei cu adevărat să fii biruitor în acest război nevăzut și să te învrednicești de cunună, să sădești în inima ta următoarele patru stări și lucrări duhovnicești ca și cum te-ai întrarma cu cele mai de nădejde și nebiruite arme, și anume:

Sfinții Îngeri se roagă pentru noi. Dar noi, ne rugăm pentru noi înșine?

Din fericire, în rugăciunea noastră nu intervin numai demonii cei vicleni și plini de ură față de om, care vor să-i distrugă roada rugăciunii. Intervin și Sfinții Îngeri, care lucrează îndemnați de iubire și de dorința de a-l ajuta pe nevoitor să aibă o legătură adevărată și deplină cu Domnul. Ne îndeamnă cu bucurie și ne însoțesc la lucrarea rugăciunii, cunoscând bucuriile duhovnicești pe care această le împărtășește. Și ei fac același lucru și, find plini de iubire pentru frații lor, oamenii, vor ca și ei să facă la fel. Încă se și roagă pentru noi, oamenii.

Continuare …

Importanţă rugăciunii zilnice

Altora care spuneau că nu au timp de rugăciune din pricina greutăţilor familiale şi a multelor ocupaţii, le spunea în mod repetat: „Dacă eu, în liniştea Katunakiei, spun o sută de rugăciuni pe zi, iar voi, în zarva oraşului şi a îndatoririlor pe care le aveţi la serviciu şi în familie, spuneţi trei rugăciuni, suntem egali”.

Continuare …

Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde

Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintr-însa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi și se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-și hrănesc numai ochii și urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovnicește, pentru că duhul se hrănește cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde și nu se satură cu ele, iar foamea nu-i dă odihnă. Iar omul duhovnicesc caută miezul mulțimii de pilde și, hrănindu-se cu miez, e odihnit și are pace.

Continuare …

„Eu nu sunt ca ceilalţi”

Ţi-ai alcătuit un întreg panegiric: vicleană, nerecunoascătoare, mândră, supărăcioasă, neînstare a te ruga lui Dumnezeu. E foarte bun! Trebuie adăugat: bună de nimic şi vrednică de ni­mic. Repetă-le cât mai des, dar în aşa fel încât sufle­tul să vorbească, iar nu mintea să le recite pe de rost. Căci putem avea şi avem o preţuire de sine adânc ascunsă în firea noastră.

Continuare …

Fără harul lui Dumnezeu, suntem asemenea pământului neroditor

Nu te îndeletnici cu părerea de sine şi gânduri înalte, crezând că poţi face vreun bine de la tine sau de sine stătător. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimic bun nu poate să vină de la tine, afară de rău și de tot păcatul. Căci în păcate ai fost zămislit şi în păcate te-a născut maica ta (Psalm 50, 6).

Continuare …

Ce altă viață poate fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta?

Oare nu ne împărtășim în toate zilele din preacuratul Său Trup și Sânge? Și ce altceva poate fi mai dulce decât Sfânta Împărtășire, care dăruiește viața veșnică celor ce se împărtășesc cu conștiința curată? Oare nu vorbim în toate zilele și nopțile împreună cu dumnezeiescul David și cu ceilalți Sfinți Părinți și luminători ai Sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este? Oare nu ne-am despărțit și am ieșit din prieteșugul lumii celei mincinoase, pentru Domnul? Ce altă viață poate fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta?

Continuare …

„Poartă-l pe fratele, chiar dacă era păcătos, cum şi Dumnezeu poartă păcatele lumii”

Mai înainte cu oarece vreme a bântuit, prin îngăduinţa Domnului, o molimă în pustia noastră şi, după ce a murit un oarecare cuvios părinte virtuos şi după ce a fost înmormântat în cimitir, a doua zi, a mai murit unul dintre fraţii mai cu neluare aminte şi a fost înmormântat deasupra cortului cuviosului bărbat.

Continuare …

Până și în chinurile morții pe Cruce Hristos a căutat să facă bine oamenilor

Până și în chinurile morții pe Cruce Hristos a căutat să facă bine oamenilor. Fără a Se gândi la Sine, ci doar la ei, cu ultima-I suflare le-a dat cea mai mare învățătură pe care a primit-o vreodată neamul omenesc: învățătura iertării: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34).
Nicicând nu s-au mai auzit astfel de vorbe la un loc de osândă! Dimpotrivă, cei ce piereau astfel, vinovați ori nevinovați, chemau oameni și zei la răzbunare. „Să mă răzbuni!”

Continuare …

Rugați-vă să vă dăruiască Domnul duhul pocăinței și să vă întărească în el

Femeii care căzuse în păcat, Domnul i-a zis: „Nu te osândesc nici Eu”, fară să-i reducă păcătoșenia, însă dând autoritate pocăinței. Ea s-a căit în mod vizibil și Domnul i-a spus: „Mergi, de-acum să nu mai păcătuiești” (Ioan 8, 11). Aici este toată esența pocăinței…

Continuare …

Ei, ce o să facem acum, suflete, şi cum o să hotărâm?

Sufletul fiecăruia este acoperit de întuneric în faţa altcuiva. El devine limpede doar pentru omul însuşi, atunci când el intră în sine însuşi şi începe a ţine sfat cu sine despre felul în care trebuie să fie şi despre ceea ce trebuie să întreprindă. Deci, intraţi acum în voi înşivă şi acolo, împreună cu sufletul vostru, în sfatul vostru cel de taină, spuneţi: „Dar ce, suflete, să ne tot tăvălim în păcat?

Continuare …

„Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Petru, ucenic autentic după alegere al lui Hristos, care a primit pretutindeni cel dintâi premiu, și în onoruri și în fapte, bărbatul acela foarte renumit, a cărui faimă a umplut toată lumea, când i s-a poruncit să spună ce părere are despre Dumnezeul și Mântuitorul nostru, n-a început printr-o lungă și abilă introducere, înconjurându-se cu o grămadă de silogisme și dovezi, nici n-a răspuns la întrebare, cum obișnuiesc să facă sofiștii iscusiți și tehnologii credinței, ci, în simplitatea inimii, a expus pe scurt adevărul.

Continuare …

Vai de noi de ne va afla Dumnezeu împovărați cu grijile și întristările acestei vieți

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte…

Continuare …

Noi recunoaștem pe Hristos ca fiind Adevărul Absolut

În creștinism, experiența, în sensul final, nu atârnă de om, căci esența experienței creștine este în dumnezeiasca împărtășire, în împărtășirea Dumnezeieștii ființări, iar Dumnezeu este absolut slobod și nesilit de nici un mijloc omenesc spre o astfel de împărtășire.

Continuare …

Harul Domnului e nesfârșit de dulce

Era odată un suflet păcătos pe care Domnul l-a chemat la pocăință și acest suflet s-a întors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire și i S-a arătat lui. Domnul e atât de milostiv, smerit și blând. Pentru nesfârșita Lui bunătate, El nu și-a adus aminte de păcatele lui, și acesta L-a iubit și se avânta spre El cum zboară pasărea din colivia ei strâmtă spre tufișurile înverzite.

Continuare …