Dar nu trebuie să deznădăjduim dacă nu suntem cum se cuvine să fim. Rău este că ai păcătuit, omule! Dar de ce nedreptăţeşti pe Dumnezeu şi-L socoteşti neputincios din neştiinţă?
Nu trebuie să deznădăjduim dacă nu suntem cum se cuvine să fim
Sfaturi duhovniceşti
ÎPS Athanasie de Limassol – Tăcerea este o mare nevoință
Să înveți să taci. Întâi de toate, învață să taci acasă, în familia ta, la serviciu. Fă o nevoință și spune-ți: „Azi nu voi vorbi. Voi spune doar cele necesare, doar atunci când sunt întrebat. Voi rosti doar ceea ce este cu adevărat necesar.” Vei vedea cât de dificil este.
Dificila și unica misiune soției de preot
Crucea cea mai grea pentru o femeie este aceea de a fi soţie de preot (…). Soţul e toată ziua în biserică, alături de enoriaşi, iar ea stă acasă cu copiii. Ea doreşte să meargă la o distracţie lumească, soţul însă nu are dreptul. Despre zile de odihnă, cel puţin duminica, nici nu poate fi vorba. Dacă lucrează la un serviciu care nu are nimic comun cu biserica, posibil ca unii din colegi să o condamne şi să o evite.
Domnul Își descoperă tainele Sale numai celor cu adevărat smeriți…
Smerenia lui Hristos sălășluiește în îngeri și în sfinți. Serafimii au câte șase aripi: cu două își acoperă fața, cu două picioarele, iar cu două zboară în jurul tronului lui Dumnezeu, strigând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt…” (vezi Isaia 6, 2-3).
Cel ce cheltuieşte averile sale în chip nesocotit e vrednic de plâns
Dacă averile te-ar putea însoţi şi în veacul viitor, nici aşa nu ţi-ar fi de prea mare folos, căci vor fi întunecate din pricina răsplăţilor ce se vor da acolo; iar dacă e vorba să rămână aici, pe pământ, ce câştig ai avea dacă nu le înstrăinezi (dăruieşti)?
Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieții monahale
Capadocia, provincie a Asiei Mici, odinioară parte din Imperiul Bizantin, astăzi inclusă în statul modern Turcia, a dat Bisericii oameni remarcabili prin formaţia lor duhovnicească şi intelectuală. Specialiştii patrologi au identificat în calendarul bisericesc peste 50 de sfinţi originari din această provincie, între care Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa sunt nume consacrate în istoria Bisericii prin opera lor teologică, pastorală şi apologetic-misionară lăsată posterităţii.
„Oriunde simți că se cinstește Hristos, să te duci, că nu greșești”
M-am spovedit în viața mea de până acum la mai mulți duhovnici. Majoritatea dintre duhovnicii mei s-au mulțumit doar să asculte spovedania făcută de mine și să-mi dea îndrumări generale. Câțiva însă m-au folosit în chip real.
Un duhovnic, care mi s-a impus prin seriozitatea cu care punea problemele și pe care l-am întâlnit încă în vremea când eram elev la liceu, a fost Părintele Justinian Dalea, pe atunci, duhovnicul mănăstirii de maici Timișeni, din Banat.
Mare dar și virtute este a se cunoaște omul pe sine și neputințele sale
Cu adevărat, mare dar și virtute este a se cunoaște omul pe sine și neputințele sale, precum mare primejdie este a nu-și cunoaște omul lipsurile și neputințele sale. Cunoașterea de sine este temelie nezdruncinată, pentru cel ce-și clădește casă sufletului său, și rădăcină a toată lucrarea duhovnicească, și fericire întru Domnul.
Trebuie să ne îngrijim de mântuirea noastră
Viaţa lumii acesteia este plină de multe griji şi de suspinuri şi nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înşelăciune şi de toată răutatea.
Pentru boala sufletului leacul sufletesc este pocăinţa
Nimeni umblând în răutatea păcatului să nu deznădăjduiască, ştiind că pentru boala sufletului leacul sufletesc este pocăinţa. Pentru că prin ea se poate tămădui toată neputinţa şi, chiar stâlpul cel de întărire de ar cădea, poate prin pocăinţă să se îndrepteze.
Bărbatul și femeia sunt egali înaintea lui Dumnezeu
„Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe dânsul” (Facerea 1, 27).
Eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi…
– Aţi spus că atunci când nu-L mai trăieşti pe Dumnezeu, să crezi că totuşi L-ai simţit odată. Ce faci atunci când nu vrei să crezi?
Ceva în om nu se satisface, nu odihneşte decât în nemărginirea lui Dumnezeu
Cuvinte în cărţi găsim. Dar înţelegem cuvântul acesta, ca să încolţească şi să-i simţim viaţa? Găsim energia acestui cuvânt, ca în clipa când, să zicem, ne mănâncă lăcomia, să găsim îndulcire în cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să simţim: „Păi asta poftea, nu pântecele meu, ci altceva în mine”. Atunci când pântecele s-a umplut şi nu mai are nevoie de mâncare, dacă mai mănânci e lăcomie.
Nepomenirea răului încălzește sufletul
Lumea astăzi suferă și din cauza faptului că oriunde merg și se mișcă s-au deprins a pomeni răul continuu, în orice împrejurare se găsește cineva să vorbească despre altcineva, despre un lucru, faptă sau eveniment care s-a petrecut de curând. Oamenii nu mai sunt capabili de introspecție, de vederea propriilor neputințe și patimi.
Foloasele desei mărturisiri
Precum pomii care des se răsădesc nu pot să prindă rădăcină adâncă în pământ, tot aşa, şi pe obiceiurile cele rele şi deprinderile păcatului, mărturisirea cea deasă nu le lasă să prindă rădăcină adâncă în inima celui care des se mărturiseşte sau, mai bine să zic, precum un pom bătrân şi mare nu poate fi tăiat numai cu o singură lovitură, tot aşa, şi pe un vechi obicei sau deprindere a păcatului numai o (singură) durere a inimii – şi aceasta poate nu în chip desăvârşit – ce a arătat cel care se pocăieşte la mărturisire nu poate să o dezrădăcineze şi să o şteargă desăvârşit, măcar deşi s-a iertat păcatul lui prin rugăciunea cea de iertăciune a duhovnicului său.
Contra celor ce se împărtășesc rar cu Sfintele Taine
Multe ca acestea se fac şi astăzi. Fiindcă preoţii nu ştiu pe cei păcătoşi şi nevrednici a se împărtăşi de sfintele Taine, Dumnezeu face aceasta de multe ori, căci îi predă pe aceia Satanei. Când se întâmplă boli, sau curse, sau alte nenorociri de felul acestora, pentru aceasta se întâmplă. Aceasta o şi spune Pavel, zicând: „De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit”. (I Corinteni 11, 30) „Şi cum se întâmplă aceasta, zici tu, dacă noi ne apropiem de sfintele Taine o singură dată în cursul anului?”
Metaniile sunt de folos atât pentru sufletul, cât și pentru trupul celui care le face
Când cineva face metanii, folosul este dublu, şi pentru sufletul, şi pentru trupul celui care le face. Sufletul se foloseşte pentru că, prin metanii, cere iertarea şi mila Domnului, iar trupul, pentru că, astfel, îşi întăreşte muşchii abdominali şi se fortifică…