Lumea care nu-L cunoaște pe Dumnezeu nu ne înțelege pe noi. Nu suntem din această lume, din acest mod de a gândi al unei lumi separate, depărtate de Dumnezeu. Ea se mai numește lume secularizată – o lume care nu neapărat Îl neagă pe Dumnezeu, nu neapărat spune că Dumnezeu nu există, ci spune că există Dumnezeu, dar că noi nu prea avem legătură cu El. Trăim ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ca și cum nu am ști ce ar vrea Dumnezeu de la noi. Ei bine, Domnul Hristos știa că acesta este locul celor care-L iubesc, Îl ascultă și Îl urmează pe El în această societate, în această lume până la sfârșitul veacurilor.
Să nu vă închipuiți că or să vină vremuri foarte bune de acum înainte. Nici n-au fost, nici nu vor fi; vor fi vremuri și căldicele, și mai puțin prielnice vieții creștine, cum acum câțiva zeci de ani au fost. In primele veacuri ale creștinismului, secolele II-III, până la începutul secolului al IV-lea, prigoana împotriva creștinilor era mult mai acerbă, nu era voie, era interzis să fii creștin.
Domnul Hristos știa toate acestea, pentru că e Dumnezeu. Și i-a pregătit pe Apostoli și, pregătindu-i pe ei, ne pregătește și pe noi, nu că ne avertizează, dar ne spune ceea ce se va întâmpla. Când avertizezi pe cineva îi spui ce se va întâmpla și îi spui să se ferească, să nu i se întâmple asta. Aici Domnul Hristos ne spune că asta ne așteaptă, să nu ne gândim la altceva, asta ne așteaptă: „Dacă pe Mine M-au prigonit…”, voi la ce vă așteptați? Dacă pe Mine M-au răstignit, M-au scuipat, M-au batjocorit, voi cum vă așteptați să fiți primiți, dacă sunteți ucenicii Mei, dacă sunteți ai Mei, dacă Mă reprezentați pe Mine, dacă duceți mai departe învățătura Mea? Dacă Eu i-am stingherit, voi cum credeți că o să fiți primiți, cu brațele deschise?!
Și, cu toate acestea, Domnul Hristos a spus: Să nu vă poticniți în credința voastră. „Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți” în credința voastră. Cu alte cuvinte, să nu fiți luați prin surprindere și să nu vi se pară vouă că, dacă vi se vor întâmpla aceste lucruri, adică prigoniri, neînțelegeri, punere la zid, disprețuiri, chiar și moarte, să nu vi se împuțineze credința, să nu credeți că Eu v-am părăsit dacă oamenii v-au părăsit. Eu știu că toate acestea vă așteaptă pe voi și Eu sunt alături de voi. Nu vă pierdeți și nu vă împuținați credința, nu vă poticniți în credința voastră!
Să te poticnești înseamnă că mergi pe un drum și la un moment dat dai de o piatră, dai de ceva, nu ești atent, te împiedici și mai să cazi, te poticnești. Domnul Hristos spune: Nu vă poticniți! Eu vă spun că pe drumul credinței voastre nu veți găsi numai trandafiri și levănțică și drum frumos. Pe drumul credinței voastre veți întâlni multe potrivnicii, mulți oameni care vă vor sta împotrivă, care nu vă vor înțelege, o societate care nu vă va primi și voi nu vă poticniți, nu vă opriți și, mai ales, nu cădeți în drumul acesta, întâmpinând aceste obstacole. V-am spus toate acestea ca să nu vă poticniți în credința voastră.
Și cuvântul acesta este valabil pentru noi toți, iubiți credincioși, în orice timp. Nu vă uitați acum că nu ne sunt bisericile închise. Nu vă uitați acum că nu avem o lege care să spună că voi, creștinii, nu aveți ce căuta pe fața pământului acestuia. Nu vă uitați la asta. Sunt alte modalități prin care ne putem poticni și Dumnezeu ne cere și în aceste cazuri să nu ne poticnim în credința noastră. Nu vă poticniți în credința voastră dacă nu ați găsit ceea ce ați așteptat și ceea ce doriți și ceea ce ar trebui să găsiți, de pildă, în Sfânta Biserică. Nu vă poticniți în credința voastră dacă părintele pe care îl aveți nu e așa cum ar trebui să fie, nu e sfânt; are și el neputințele lui, are și el scăpările lui. N-ați văzut pe internet, numai să se afle ceva despre un preot care s-a îmbătat, de pildă, și a făcut o slujbă beat – s-a întâmplat și asta, rar, dar s-a întâmplat; vuiește internetul, toată lumea râde. […]. Poate și altfel găsim pricină de sminteală la păstorii noștri, la părinții noștri, dvs în ceea ce facem noi. Dumnezeu, Care conduce Biserica, Dumnezeu, Care este Capul Bisericii, vine și ne spune: Nu vă poticniți în credința voastră! Nu vă opriți în a crede în Mine pentru că un slujitor al Meu nu este așa cum ar trebui să fie, el care, într-un fel, Mă reprezintă pe Mine.
Nu vă poticniți apoi, zice Dumnezeu, dacă venind, intrând în comunitatea creștină, veți vedea că cei din jurul dvs. nu-și onorează, așa cum ar trebui, numele de creștin. Cineva care n-a prea fost la biserică și Dumnezeu îl luminează, îi descoperă adevărul, îi spune: și se întoarce. După ani întregi în care poate a văzut ușa bisericii doar pe dinafară, dacă a văzut-o, când trecea pe drum. Și vine omul și s-ar fi așteptat să-l primească frații creștini, cei care au primit poruncă de la Dumnezeu, am auzit și acum, Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unii pe alții, și s-ar aștepta să-l primim cu brațele deschise, fără să-i judecăm căderile, cum e scris: Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați neputințele lui, fără să râdeți de el, fără să-l arătați cu degetul că până acum a fost în crâșmă, pe la femei străine, că până acum ai înjurat sau cine știe ce a mai făcut. El s-ar aștepta de la creștinii care au un Dumnezeu Care este Dragoste, să fie primit cu toată dragostea. Și, când vine, noi îl punem la „creștin de tip second hand”, de categoria a doua sau a treia, că noi, deh, suntem cu vechime în biserică, noi știm legea – ca fariseul acela care se bătea cu pumnul în piept că eu postesc de două ori pe săptămână, că dau zeciuială, eu mă spovedesc, sunt om de biserică, sunt în regulă, sunt bun.
PS Damaschin Dorneanul