Vindecarea orbului care cerșea pe drum când Domnul se apropia de Ierihon devine o preînchipuire și un exemplu pentru fiecare om care se nevoiește cu rugăciunea. Pe drumul vieții ne aflăm orbi, cu mintea întunecată, plini de necunoașterea tainelor lui Dumnezeu, supuși diferitelor patimi iraționale și neputințelor. Când, deodată, simțim, în ciuda întunecării noastre, că trece pe lângă noi Lumina cea adevărată, Domnul slavei, Cel ce se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, și atunci începem cu mare dor și din toată puterea noastră să strigăm precum orbul: „Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă!”.
