Sfaturi duhovniceşti

„Nu cel ce-Mi spune Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu”

Rugăciunea nu este o activitate izolată de restul vieţii. Pentru ca o rugăciune să fie o adevărată rugăciune creştină, ea trebuie să se desfăşoare pe un teren al schimbării, în care ai totală părtăşie cu Hristos, cu Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru ca rugăciunea să fie o rugăciune creştină, ea nu trebuie să fie o rugăciune adăugată unui mod de viaţă păgânească – ci este nevoie ca viaţa noastră cea de toate zilele să fie deja cu totul schimbată. De nu, această rugăciune va rămâne neputincioasă – un fel de ipocrizie și de minciună.

Continuare …

Să lăsăm grijile cele trecătoare şi să ne rugăm mai mult

Aducerea aminte de moarte este de mare folos, că smereşte pe om şi ne dă râvnă pentru rugăciune şi uneori şi lacrimi.
Să meargă fraţii din mănăstire mai des în cimitir şi să vorbească cu cei morţi, că ei îi vor învăţa cam aşa: „Ce eşti tu azi, am fost noi ieri. Și ce suntem noi azi, vei fi tu mâine!”

Continuare …

Gândul smerit este singura armă care respinge toate atacurile

Înțelege bine un lucru: viața creștină este un război duhovnicesc purtat până la moarte. Vrăjmașul viclean ne pune dinainte capcane bine-meșteșugite și aruncă în noi nenumărate săgeți ucigașe pentru suflet.
Asupra multor oameni lumești aruncă momeala atracțiilor lumii și a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăției, a ostentației, a dorințelor trupești și a plăcerilor.

Continuare …

Boala de a te crede învățat când nu ești este vrednică de lacrimi și de suspine

Boala asta, de a te crede învățat când nu ești, este vrednică de lacrimi și de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că știu bine că pretenția aceasta îți pierde și bruma de învățătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deșartă este pentru om mare piedică în calea virtuții.

Continuare …

Limba obraznică le-a făcut rău adeseori chiar şi celor nevinovaţi

Îngăduie-ţi nu acele libertăţi care stârnesc dragostea (pofta n. r.) soţului, ci pe cele cuviincioase, fiindcă nu este lucru de care omul să nu se poată sătura până la urmă, şi în dragoste nu trebuie să se ajungă la aşa ceva… Pe faţa ta nu trebuie să fie nici mişcări ale poftei, nici tresăriri de mânie. Aceste lucruri sunt ruşinoase pentru oricine, dar mai ales pentru femeie, şi schimonosesc chipul…

Continuare …

Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti…

Ai nevoie să-L aduci pe Domnul în viaţa ta cea reală, concretă, de fiecare clipă! Pentru asta, când te gândeşti la Domnul, să nu „faci abstracţie” nici de ceea ce faci, nici de ceea ce simţi în acel moment. Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti, chiar dacă nu este sau nu pare bună din perspectiva dorului tău de Dumnezeu! Să-l chemi pe Domnul în tine, în cel ce eşti în acea clipă! Altfel, între tine şi El se va aşeza bariera gândurilor tale referitoare la cum „ar trebui să fii ca să vină Domnul”!

Continuare …

Păcatul este cădere din slava lui Dumnezeu și pierdere a demnității cerești

Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Acum însă suntem atât de stăpâniți de patimi și am ajuns într-o asemenea întunecare și neștiință, încât nu mai simțim nici măcar lucrurile în care ne aflăm și nu mai cunoaștem nici măcar că făptuim cele rele”.

Continuare …

Viața duhovnicească constă în apropierea de Dumnezeu și în unirea cu El

Noi toți dorim în chip firesc și avem poruncă să fim desăvârșiți. Domnul poruncește: „Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48); Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „Cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșiți” (I Corinteni 14, 20). Dumnezeu cere de la creștini plinătatea desăvârșirii, adică cere ca noi să fim desăvârșiți în toate virtuțile.

Continuare …