-Cum să evităm gândurile rele?
– Nebăgându-le în seamă. Nu te lupta frontal, direct cu gândurile. Au fost foarte puţini oameni care s-au luptat cu gândurile, Macarie Egipteanul a fost unul dintre ei, şi ucenicul lui, Evagrie Ponticul, la fel. Aceştia au fost singurii din marea istorie mistică şi ascetică a Bisericii care ne-au arătat calea luptei cu gândurile. Dar aceştia au fost, cum era Sf. Macarie Egipteanul, un dumnezeu pământesc, cum îi ziceau. Atâta putere interioară avea încât, stând în chilia lui şi rugându-se, a venit un părinte cu copilul său bolnav, şi copilul, pe drum, a murit. Şi tatăl a zis: Nu pot să-l duc acasă. Şi a venit la uşă la Macarie. Şi a bătut la uşa lui mult, dar n-a deschis Macarie, că se ruga. Şi a deschis uşa şi tatăl i-a zis: Părinte, părinte…!, dar Macarie n-a răspuns, că se ruga. Și l-a pus şi pe copil în genunchi, că avea deja acea rigiditate a morţilor, si stătea copilul în genunchi ca şi cum ar fi viu. Şi tatăl s-a pus acolo, lângă el, rugându-se. Și, când şi-a terminat rugăciunea, Macarie a zis: Ce căutaţi aici? – vă daţi seama cum se ruga? Nu i-a văzut, n-a auzit, nimic. Ce căutaţi aici? Ieşiţi afară acum! Și s-au ridicat şi tatăl şi copilul şi au ieşit. vă daţi seama ce dar avea de la Dumnezeu?
Deci aceşti oameni se luptau cu gândurile faţă către faţă, Dumnezeu le-a dat acest dar. E chiar o carte tradusă de părintele Gabriel Bunge, tradusă şi la noi: Lupta cu gândurile, a lui Evagrie Ponticul, excepţională! Pentru fiecare gând are metode şi are din Scriptură anumite lucruri pe care trebuie să le repeţi. Se rezumă toate la gândurile rele pe care nu le poţi birui nicicum și din gură să zici: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Dar sunt specifice, la fiecare gând e altceva, nu e acelaşi lucru. Dar aceştia sunt rarisimi, aceşti sunt nişte oameni mari, mari, aceştia sunt alpiniști peste 8000 de metri. Noi suntem mici, slabi, nici nu ne-am ridicat la Cuca Măcăii, nici până acolo nu ne-am, vai de capul nostru, nici pe muşuroiul din curte nu ne-am ridicat aşa şi noi citim despre alpinismul la peste 8000 de metri, cum se practică şi nu-ştiu-ce.
Învăţăturile Părinţilor sunt: Nu lua în seamă gândurile şi tu cultivă gândurile bune, adu-ți aminte de gândurile bune. Ce-i dai inimii, ce-i dai gândului, aceea macină. Dă-i să macine gânduri bune! Nu-i da timp, nu-i da respiro, nu sta cu mintea la cele trecute, nici la cele viitoare, nici nu-ţi imagina şi te iluziona. Trăieşte fiecare moment cu conștiința că eşti în Dumnezeu şi Dumnezeu e acolo, Dumnezeu e prezent continuu şi zi cât poţi de mult, dacă se poate şi n-ai alte gânduri bune, rugăciune.
Şi dă-i minţii rugăciune, dacă puteţi personalizaţi rugăciunea cu ceea ce ai tu atunci în faţă: “Miluieşte-mă, Doamne, acum, că am necazul acesta şi nu ştiu ce să fac. Ajută-mă, Doamne…!” Ca să fie tot timpul vie rugăciunea şi să nu te plictiseşti de ea, că noi suntem nişte copii care ne jucăm puţin cu ceva şi ne-am plictisit şi vrem altă jucărie. Nu suntem la măsura să zicem neîncetat rugăciunea în același fel şi să nu ne plictisim. Şi atunci adaptezi, schimbi după evenimentele pe care le ai. Dar ea să aibă ca fond, ca principală formă, să fie constantă şi vie, numele lui Dumnezeu să-l aibă acolo. Şi aşa dă inimii și minţii tale tot timpul altceva de măcinat. Ce-i dai să macine, aia are, făina aia o are. Îi dai neghină, neghină scoate. Îi dai grâu, grâu scoate. Tu dă-i tot timpul grâu. Cât poţi, cât poţi. Asta-i calea.
Extras din conferinta Parintelui Ciprian Negreanu, „Crucea – cărarea spre Veșnicie”, 7 aprilie 2019.