Noi ne rugăm la Dumnezeu şi zicem: dar nu s-a schimbat nimic.
La Biserică se dă Dumnezeu
A avut loc Conferința Teologică – 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea 325 – 2025
Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, în dimineața zilei de vineri, 30 mai, în sala sinodală a Reședinței Mitropolitane din Chișinău, a avut loc Conferința Teologică – 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea 325 – 2025.
Spovedania ca o rugăciune: început lin, sfârșit cu nădejde
Mi se pare că niciodată nu trebuie să începi spovedania fără să te rogi împreună cu omul. În Molitfelnic există un întreg șir de rugăciuni – și, desigur, ele sunt mai multe decât putem citi cu fiecare credincios în parte, mai ales când se strânge rând la spovedanie. Dar ceea ce se poate face este să te rogi pe scurt, dar cu liniște și evlavie, astfel încât sufletul omului să intre în sine mai înainte de a începe să vorbească. Căci mărturisirea trebuie să izvorască din adâncurile ființei sale. Dacă nu pătrunde, măcar puțin, în acele adâncimi, va grăi doar din minte, iar inima nu se va zdrobi.
„Pacea mea v-o dau vouă…”
Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.
Starețul Moise Aghioritul: „Nu poţi să ajungi la 60 de ani şi să spui „mă voi căsători”, „ mă voi călugări”, nu?”
Dacă ar fi să dau un titlu simplu acestor puține cuvinte pe care le vom rosti, ar fi Căsătorie şi Monahism. Poate că anumite lucruri le-aţi auzit deja, poate că unele vă vor crea nedumeriri, însă eu nu voi spune nimic de la mine, ci ceea ce spun Biserica, Sfinţii Părinţi, Sfânta Evanghelie, Sfânta Tradiţie. Cunoştinţele mele sunt sărace şi neînsemnate. Voi pune înainte dragostei voastre ceea ce spune Biserica noastră, cu atenţie, desigur.
Prin binecuvântare ne înălțăm, prin blestem cădem…
Cum S-a înălțat Domnul Hristos de pe pământ la Cer? Pe tine întrebarea asta te chinuie. Spune: „Domnul Înviat S-a înălțat din împărăția Sa pământească în Împărăția Sa Cerească prin puterea lui Dumnezeu” și fii liniștit – căci dacă te vei băga în adâncul cercetării tuturor tainelor lui Dumnezeu, vor începe să te chinuie și multe alte întrebări, cum ar fi: Cum S-a născut Hristos? Cum a umblat pe apă? Cum a scos duhurile și a vindecat bolile? Cum S-a schimbat la față? Cum a înviat morții? Cum a înviat El? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: toate acestea s-au întâmplat prin puterea Dumnezeiască a lui Hristos – și pace ție, și bucurie!
„Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine…” Sărbătoarea Înălțării Domnului la Mănăstirea Suruceni
Omul este ființă căreia i s-a rânduit să devină dumnezeu. Ființa căreia i s-a rânduit să devină dumnezeu! Iată, aceasta ești tu, aceasta sunt eu! Ce menire nobilă, ce vocație! De aceea sunt atâtea Sfinte Taine: și Sfânta Taină a Botezului, și Sfânta Împărtășanie – ca să ne dăruiască puterea și forța să stăruim pe această cale și ca să ne umplem de Domnul Hristos. (Sf. Iustin Popovici)
Sus să avem inimile!
Un alt îndemn de la Sfânta Liturghie este: „Sus să avem inimile”, îndemn la care se răspunde cu „Avem către Domnul”. Deci, cum s-ar zice, numai degeaba ne mai spui să avem inimile sus, că le avem. Adevărul este că de multe ori chestiunile acestea sunt formule de ritual.
Diavolul ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”
Diavolul se străduieşte să ne facă să credem că tot ce ne învaţă el este bine. Ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”. Şi, de multe ori, îţi va aduce în minte chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupţi cu el în imaginaţia ta.
Stareţul Efrem Katunakiotul: Inima celui care se roagă se îndulceşte de rugăciune și căuta să se roage mai mult
Altora care spuneau că nu au timp de rugăciune din pricina greutăţilor familiale şi a multelor ocupaţii, le spunea în mod repetat: „Dacă eu, în liniştea Katunakiei, spun o sută de rugăciuni pe zi, iar voi, în zarva oraşului şi a îndatoririlor pe care le aveţi la serviciu şi în familie, spuneţi trei rugăciuni, suntem egali”.
Altarul se umple de îngeri în timpul Sfintei Liturghii
In vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti.
Să nu cântărim sfinţenia semenilor noştri cu cântar omenesc
Asceza făcută cu discernământ, împreună cu smerenia şi dragostea, sfinţesc pe om foarte repede, chiar şi cu mai puţină osteneală trupească.
Cu cât înaintează cineva în viaţa duhovnicească cercetându-se pe sine însuşi, cu atât mai mult i se deschid ochii sufletului său şi desluşeşte mai bine greşelile sale şi multele binefaceri ale lui Dumnezeu.
Unui pahar de apă îi urmează răsplata cerească
Unde e mai multă putere, ca în această poruncă? Unui pahar de apă îi urmează răsplata cerească. Ia seama la nemărginirea iubirii de oameni. „Întrucât ați făcut, zice, unuia din aceștia, Mie ați făcut” (Matei 25, 40). Porunca e mică, iar câștigul ascultării e mare și răsplata de la Dumnezeu, bogată.
Este trebuinţă de discernământ
– Părinte, trebuie ca întotdeauna să ne mărturisim „crezul” nostru?
– Este trebuinţă de discernământ. Sunt momente când nu trebuie să vorbim şi momente când trebuie să mărturisim cu îndrăzneală „crezul” nostru, căci altfel vom fi răspunzători.
Nu este rău doar că suntem păcătoşi, ci şi faptul că nu mergem la Terapeut, nu mergem la Mântuitor, la Izbăvitor…
Sufletul este împărțit în trei părți: conștientul, subconștientul și inconștientul. După părerea psihologilor o zecime din om este conștient, trei zecimi alcătuiesc subconștientul și restul de șase zecimi alcătuiesc inconștientul, un subsol întunecat pe care nu-l cunoaștem deloc. Avem exemplul cu mama care, atunci când copilul scrie nu este atentă la literele corecte, ci la cele greșite. Ea crede că procedând astfel face o treabă bună în ceasul acela. Așa credea ea că trebuie să acționeze. În profunzime există ceva, care nu este cunoscut de ea. Ceva care o împinge să vadă literele greșite, există ceva în sufletul ei care acționează, fără ca ea să știe, și care o împinge încolo și încoace.
„Adevărata pocăință le vindecă pe toate”
Ce este pocăința? Descopăr că pocăința este nimic altceva decât avântul unui suflet de la viața asta biologică ‒ și, de la un punct încolo, plicticoasă ‒, către nețărmurire, către veșnicie. Avântul înseamnă să călătorești undeva, și nu vorbim simbolic.
Hristos nu poate intra la noi pentru că suntem dezordonați
Hristos nu poate intra la noi pentru că suntem dezordonați, suntem cu mintea împrăștiată, suntem cu mintea înfiptă în patimi, căci tot trupul nostru este plin de întinăciuni – iertați-mi cuvântul, dar așa este – și de aceea, prin spovedanie sinceră, adâncă, curată, acest lăuntru al nostru se curățește și face loc lui Dumnezeu în noi.