Preaiubit cler și popor binecredincios,
Adresarea Consiliului eparhial extins al Eparhiei Chişinăului a Bisericii Ortodoxe din Moldova către cler și popor, în contextul provocărilor actuale
Părinte Sfinte, sfinţeşte-mă pe mine: şi mintea şi inima şi trupul meu…
În rugăciunea de pocăinţă pentru păcatele noastre noi învăţăm să trăim tragedia întregii omeniri prin noi înşine. Dacă, în virtutea a tot felul de zădărnicii, la tot pasul, eu bolesc cu întreaga fiinţă, dacă pentru toate căderile mele mi se ascunde căderea străveche a protopărintelui nostru, care a rupt întreaga omenire de Dumnezeu şi Tatăl nostru, atunci este normal pentru mine ca în suferinţele mele personale să cunosc fiinţial suferinţele tuturor oamenilor.
Importanţă rugăciunii zilnice
Altora care spuneau că nu au timp de rugăciune din pricina greutăţilor familiale şi a multelor ocupaţii, le spunea în mod repetat: „Dacă eu, în liniştea Katunakiei, spun o sută de rugăciuni pe zi, iar voi, în zarva oraşului şi a îndatoririlor pe care le aveţi la serviciu şi în familie, spuneţi trei rugăciuni, suntem egali”.
Sub chipul încercării se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu
Tristețea nu este un lucru bun. Dar, în spatele tristeții, în spatele durerii, în spatele mâhnirii, în spatele încercării se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu, renașterea noastră spirituală, plămădirea din nou a omului, a familiei. Cred că fiecare dintre noi își datorează întoarcerea către Dumnezeu unei încercări. Credem că toate merg ca pe roate? Dumnezeu ne ia un copil. Plângem, ne tânguim mult.
O casă este binecuvântată când lucrul de zi cu zi este făcut cu rugăciune
„Rugaţi-vă neîncetat”, spune Sfântul Apostoi Pavel (I Tesaloniceni 5, 17). O casă este binecuvântată când lucrul de zi cu zi este dus la împlinire cu rugăciune. Mâncarea pregătită cu dragoste şi rugăciune e binecuvântare pentru cei ce se împărtăşesc din ea. Ne putem ruga şi în timp ce ne îmbrăcăm, spunând: „Doamne, îmbracă-mă cu dreptatea Ta”. La ieşirea şi la intrarea în casă, putem să ne rugăm aşa: „Doamne, binecuvântează intrarea şi ieşirea mea”. Se pot spune rugăciuni asemănătoare şi pentru alte ocazii. Semnul crucii şi o rugăciune de călătorie trebuie făcute înainte de a pleca la orice drum.
Defectul creează sentimentul de inferioritate
Oricine are un defect, îl ascunde. Defectul creează sentimentul de inferioritate, care-l face să se ascundă. Ascunzând defectul, ascunde şi sentimentul de inferioritate. Un copil, în această situaţie, creşte şi nici nu-şi dă seama că are sentimente de inferioritate. Dacă are şi unele calităţi, se agaţă de acestea ca o contrapondere, ca o contrabalansare astfel încât este prins într-o cursă.
Să spunem că cineva este egoist, foarte egoist. Este atât de egoist, încât crede că de faptul acesta atârnă toată existenţa lui.
„Să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii”
Vreţi cu toţii să fiţi evlavioşi? Ştiu că vreţi. Eu de aceea trăiesc, pentru ca voi să fiţi evlavioşi, de aceea am umblat pe acest drum greu care a fost viaţa mea. Vreau să vă văd pe toţi că sunteţi evlavioşi. Vreau să existe la Tambov o mică turmă a lui Hristos, care chiar dacă este mică, este autentică şi puternică.
Aşadar să fiţi evlavioşi. Dar pentru ca omul să fie evlavios, trebuie să ştie ce drum să urmeze pentru a ajunge la evlavie. Trebuie să ştie ce este evlavia creştină autentică.
Roagă-te cu osârdie lui Dumnezeu să-ți despovăreze sufletul de apăsarea vrăjmașului
Te rogi. Iată, rugăciunea curge frumos, simți înlăuntrul tău că Dumnezeu ți-o ascultă cu bunăvoință; mintea ți-e liniștită, inima ușoară, și bucuroasă; spre sfârșitul rugăciunii însă, simți parcă o mică slăbiciune în minte și în inimă, care ajunge ca o apăsare și ca un foc mistuitor, rugăciunea ajunge să ți se pară din cale-afară de grea și încerci chiar față de ea ceva ca o repulsie, deși până atunci ți se părea ușoară și atrăgătoare.
Scopul citirii să fie punerea în lucrare în noi înşine a celor citite
A fost întrebat odată Părintele Paisie:
‒ Câte ore trebuie să citesc?
‒ Asta n-o înţeleg, frate. Sănătate au nu cei care mănâncă mult şi înghit nemestecat, ci aceia care mănâncă puţin şi mestecă bine. Ceea ce citeşti trebuie să „rumegi” bine şi să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi vindece sterpiciunea minţii tale cu iluminarea Sa dumnezeiască, ca să înceapă să nască înțelesuri dumnezeieşti.
Treptele virtuții
Simțirea sufletului este o însușire a lui, iar păcatul e pălmuirea simțirii. Simțirea de sine pricinuiește oprirea păcatului sau micșorarea lui, iar ea e fiica conștiinței. Iar conștiința este cuvântul și mustrarea păzitorului dat nouă la botez.
Micșorarea păcatului naște înfrânarea de la el; și înfrânarea de la păcat e începutul pocăinței. Începutul pocăinței e începutul mântuirii; iar începutul mântuirii este intenția cea bună. Intenția cea bună este maica ostenelilor; iar începutul ostenelilor sunt virtuțile, începutul virtuților e floarea lor; iar floarea virtuții este începutul lucrării.
În lumea antică, moartea era percepută cu mai multă pătrundere decât astăzi
În lumea antică, moartea era percepută cu mai multă pătrundere decât astăzi. Lumea nu se împăca deloc cu realitatea morții, nu o putea accepta ca pe ceva firesc. De aceea căuta răspunsuri și soluții, căi de a o evita, depăși sau birui.
În vremea noastră, nu pare a mai exista o astfel de preocupare. Am putea spune chiar că lumea este mai împăcată cu moartea. Se moare foarte mult în jurul nostru, iar noi suntem spectatori.
Unde este Duhul Sfânt, acolo patimile nu se apropie
Mai înainte de toate, casa împărătească trebuie eliberată de orice necurățenie și împodobită cu toate frumusețile și numai atunci poate intra împăratul în ea.
Mulți cred că cel care suferă este negreșit păcătos
În viața aceasta, tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea, cei virtuoși sunt cuprinși de necazuri. De aceea, cei nedrepți se desfată în bunătăți. Primii sunt pedepsiți aici pentru puținele lor păcate, și în felul acesta nu vor fi lipsiți de rai. Ceilalți sunt răsplătiți aici pentru puținele lor fapte bune, și vor fi pedepsiți veșnic pentru multa lor răutate.
Cei blânzi și smeriți cu inima au mai puține ispite
Spuneți-mi ceva despre blândețea și smerenia Domnului.
„Rugați-vă unii pentru alții” e poruncă expresă a Sfintei Scripturi
Toată lumea se bucura de întoarcerea lui Iisus în Capernaum, dar unul din mulțime se bucura mai mult decât toți, pentru că în inimă îi încolțise o speranță. Era chiar mai-marele sinagogii din localitate. Îl chema Iair. Iată că i-a rămas numele în istorie și e pomenit din generație în generație, deși nu era decât un obscur, cum am zice noi, rabin de sinagogă de provincie.
Iair și-a făcut loc, a ajuns în fața lui Iisus, i-a căzut la picioare și i-a spus, ca și cum l-ar fi așteptat în mod deosebit:
Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde
Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintr-însa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi și se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-și hrănesc numai ochii și urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovnicește, pentru că duhul se hrănește cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde și nu se satură cu ele, iar foamea nu-i dă odihnă. Iar omul duhovnicesc caută miezul mulțimii de pilde și, hrănindu-se cu miez, e odihnit și are pace.
Numai trezvia poate să-l ridice pe om din păcatul cel dintru început
Trezvia nu este doar o simplă atenție, ci este întotdeauna însoțită fie de chemarea Numelui Domnului, fie de aducerea-aminte de Dumnezeu sau de nădăjduirea bunătăților făgăduite nouă. Pentru noi, creștinii, preocuparea cea dintâi este cum să trăim fără de păcat în această lume atunci când suntem bombardați neîncetat cu imagini și impresii necurate. Aceasta este cu putință având pilda lui Lot, care, trăind în Sodoma, nu a fost totuși vătămat de murdăria viețuirii de acolo.