Să ne întrebăm dacă l-am salutat cu căldură pe prietenul nostru pe care l-am întâlnit. Să ne întrebăm dacă nu cumva am fost egoiști în ziua care se pleacă spre înserare. Să ne întrebăm dacă oare este cineva mulțumit cu ceea ce i‑am spus sau cu ceea ce i-am făcut. Să vedem dacă putem răspunde cu inima ușoară la întrebarea: am ajutat pe cineva dintre cei care au avut nevoie de ajutorul nostru? Nu mă gândesc numai la ceea ce am dat pentru cineva, ci și la ajutorul care e necesar între noi, de multe ori – să‑i ajutăm fratelui nostru să facă mai ușor ceea ce are de făcut. Am fost săritori, binevoitori, sau nepăsători? Să ne întrebăm dacă l‑am încurajat pe omul de lângă noi care avea nevoie de o încurajare. Să ne întrebăm dacă am făcut ceva folositor sau am fost lipsiți de grijă.Să ne întrebăm dacă am lăsat în urmă gânduri bune sau supărare. Și apoi să ne mai întrebăm ceva. Să ne întrebăm așa: dacă Dumnezeu privește la felul cum ne-am dus viața, în ziua de astăzi, va zice că pentru ceea ce am făcut în ziua de astăzi merităm și ziua de mâine?
Iată niște lucruri pe care e bine să le avem în vedere în fiecare zi și în privința cărora să ne întrebăm în fiecare seară. Și dacă ne găsim cu lipsă, să ne silim ca în ziua următoare să fim cu mai multă atenție, bunătate, iubire, cinstire, cu mai multă dorință de a înmulți bucuria. În ziua următoare să fim cu mai multă grijă ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el, așa cum Dumnezeu e lângă noi.
Trecem peste multe lucruri în viața de fiecare zi, trecem nepăsători prin zilele pe care Dumnezeu ni le-a rânduit nu pentru a le irosi, ci ca să adunăm în suflet mulțumire, ca să adunăm în suflet nădejde, ca să adunăm în suflet mai multă credință, și mai ales să trăim prin credință.
E vremea cercetării de sine. Să intrăm în adâncul conștiinței noastre și să nu ne mulțumim numai cu lucruri de suprafață. Să nu ne mulțumim a ne gândi doar la lucruri peste care se poate trece, ci să căutăm în adâncul inimii noastre, să vedem dacă-I facem loc în noi lui Dumnezeu, dacă Domnul Hristos poate să rămână în sufletul nostru după ce ne împărtășim cu Sfintele Taine.
E nădejde că nu suntem singuri, ci că Dumnezeu este cu noi. Amin.
Arhimandritul Teofil Părăian, Revista Familia Ortodoxă, octombrie 2019