Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?
Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine
Hristos a venit pe pământ ca să-ţi întindă mâna şi să te aducă la Sine
Scrisoare către un om cu studii care a ajuns la convingerea că „există ceva”.
Rugăciunea hrăneşte mintea şi-i dă viaţă
Sfântul Evagrie Ponticul ne învaţă: Precum pâinea este hrană trupului şi virtutea hrană sufletului, aşa rugăciunea duhovnicească este hrana minţii. Rugăciunea hrăneşte mintea şi-i dă viaţă. Când mintea se mişcă către Dumnezeu şi se uneşte cu El, este sănătoasă şi plină de viaţă; în această stare, ea primeşte mângâierea lui Dumnezeu, deoarece aflându-se întru El, dobândeşte sănătate şi discernământ. Facultatea perceptivă a minţii – simţirea minţii – constă în „gustarea precisă a realităţilor distincte din lumea nevăzută” (Sfântul Diadoh al Foticeei).
Nu suntem niciodată singuri când răbdăm încercările
Nu suntem niciodată singuri când luptăm cu ispitele şi când răbdăm încercările. Iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor iradiază spre noi şi în noi, întărindu-ne.
Puterea unui gând de smerenie…
A venit un nor, a ascuns soarele şi s-a făcut întuneric. Tot aşa pentru un singur gând de mândrie, sufletul pierde harul şi îl năpădeşte întunericul. Dar, tot aşa, şi numai pentru un singur gând de smerenie harul vine din nou. Am încercat aceasta pe mine însumi.
Cum corectăm copilul când greșește?
Dacă între copii şi părinţi s-a stabilit o relaţie de dragoste şi copilul se încrede în părinţii lui şi-i respectă, de multe ori pentru a-l dojeni e de ajuns doar o privire severă sau tristă ca el să-şi dea seama că greşeşte.
Cât este de mare deosebirea între înțelepciunea omenească și harul dumnezeiesc
Prorocul Isaia scrie: „Iată, Stăpânul Domnul Savaot va lepăda din ludeea și din Ierusalim pe cel tare și pe cea tare… pe judecător și pe prooroc și pe prezicător” (Isaia 3, 1-2). Aici se face o deosebire clară între proroc și prezicător.
Mândria mistuie ca un foc tot ce-i bun
Nimic nu e mai bun decât a vieţui în smerenie şi iubire; atunci în suflet va fi mare pace şi el nu se va ridica deasupra fratelui. Dacă vom iubi pe vrăjmaşi, atunci mândria nu va avea loc în suflet, căci în iubirea lui Hristos nu este ridicare deasupra.
Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne pe noi…
Rugăciunea dăruieşte oxigen duhovnicesc. Creştinul nu poate să trăiască creştineşte, cu nădejdea vieţii veşnice, dacă nu inspiră oxigenul rugăciunii. Trebuie să ne rugăm, să cugetăm la numele lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gândi la orice lucru şi nu ne putem gândi la numele lui Hristos şi al Maicii Domnului?
Ce se dobândeşte cu trudă este şi folositor
Ce se dobândeşte cu trudă este şi folositor. Cel care este întrebat nu trebuie să vorbească mult, ci doar să răspundă celui care întreabă, pentru ca binele să fie făcut prin voinţă liberă.
Dacă vezi greşeala aproapelui şi ai vrea să o îndrepţi şi dacă ea îţi alungă pacea ta sufletească şi te supără, atunci şi tu vei greşi, prin urmare nu vei îndrepta greşeala cu greşeală – ea se îndreaptă prin blândeţe.
Pelerinajul Tinerilor, ediția a XVII-a: Bucuria rugăciunii în mers!
Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci a adunat peste 250 de credincioși în Pelerinajul Tinerilor. Semnul Sfintei Cruci a fost purtat din parohia Dumbrava spre Mănăstirea Suruceni.
În orice secundă şi în orice minut să spui „Doamne ajută!”
– Cum se poate duce o viaţă de sfinţenie în lume, unde sunt ispite la tot pasul? În lume e mult mai multă ispită, să zicem a văzului, a auzului. Cum putem să le depăşim?
Dumnezeule, drepte sunt lucrurile și judecățile Tale!
Mă tem de moarte și mă spăimântez. Mă tem de gheena focului, că veșnică este și nestinsă. Mă tem de tartar și de întuneric, pentru că nu are parte de lumină. Mă tem de vierme, pentru că nu are moarte. Mă tem de îngerii cei de la judecată, pentru că sunt nemilostivi. Amar mie, când mă chema pe mine, eu nu ascultam, îmi spunea mie să părăsesc toată întinăciunea și toate lucrurile cele urâte și nu auzeam.
Credința adâncă a Părintelui Efrem Katunakiotul
Iubiții mei frați, trebuie să vă spun: suntem slabi în credință. Nu avem acea credință puternică, așa cum am văzut la Bătrânul Efrem Katunakiotul.
Vrei să te aperi de nedreptate? Atunci smereşte-te şi taci
Te nedreptăţeşte cineva? Nu te certa cu el, ci cu diavolul, care îl îndeamnă la rău. De omul care păcătuieşte să-ţi pară rău.
Rugăciunea spontană nu are ore fixe, nu are canoane, nu cunoaşte oprelişti
Omul comportă o dualitate:
– La exterior este carne.
– În interior este spirit – se perfecţionează prin mintea sa, prin atenţia la sine însuşi, prin teama de Domnul şi harul lui Dumnezeu.
Bunătăţile cele veşnice încă de aici se trăiesc
Este într-adevăr foarte trist că nu suntem conştienţi de marea comoară, „Înfierea”, pe care am primit-o la Sfântul Botez „în vasele noastre de lut”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea cu uşurinţă ne lenevim, cu uşurinţă devenim nepăsători, cu uşurinţă dispreţuim, într-un singur cuvânt, cu uşurinţă cădem. Fericit este cel care a dobândit Harul şi a murit odată cu el, dar mai fericit este acela care l-a trăit, l-a sporit, iar mai apoi a adormit. Scurtă să fie rugăciunea pe care o spui.