„Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8, 51)
7 cuvinte: Al şaselea cuvânt către tineri: DESPRE MOARTE ŞI ÎNVIERE
Uncategorized
„Demonul amiezii” și obsesia pentru divertismentul burlesc
Dispunem de un anume tip de plictiseală, aptă și „demnă” pentru mai toată gama de blocaje sociale și abandonuri comunitare. E o plictiseală despre care, de cele mai multe ori, nu cunoaștem nimic, dar care se întrevede scandalos în multitudinea de preocupări aparent serioase – când investiția resurselor tinde să devină halucinantă și amfibologică (pe de o parte, caracteristică tipologic unei încrengături a mediocrității, iar pe de alta, marcată de o competitivitate efuzivă) -, însă sub lupa obiectivității spontane și în urma unui bilanț ontologic accidental, complet inutile, risipă fără doar și poate. Interesant cum această plictiseală se folosește pervers de masca obișnuinței și de reflexele cele mai comode.
Adevărata libertate înseamnă a-L dori numai pe Dumnezeu
De obicei spunem că cineva este liber atund când are putinţa să aleagă între două lucruri. Adevărata libertate înseamnă însă a-L dori numai pe Dumnezeul cel adevărat, a tânji să ne unim cu El.
Sfântul Serafim de Sarov și Pilda celor zece fecioare
În cea de-a doua zi a Sfintelor Pătimiri, Biserica ne așează ca model de pregătirea a sufletelor noastre pentru venirea Mirelui de la miezul nopții pilda celor zece fecioare. Iată ce spune Sfântul Serafim de Sarov despre această pildă:
Unii afirmă că lipsa untdelemnului al fecioarelor nebune simbolizează lipsa faptelor bune pe parcursul vieții. Această interpretare nu este tocmai una corectă. Cum pot fi acestea lipsite de fapte bune dacă, deși nebune, sunt numite încă fecioare?
Trăieşte cum ţi-e dat şi nu alerga după vrabia fericirii de pe gard
“Încă din tinereţe am citit multe cărţi, încercând să înţeleg lumea înconjurătoare şi pe mine în cadrul ei. Cu cât mai mult mă afundam în înţelepciunea omenirii, cu atât mai mult înţelegeam că nu le voi putea înţelege pe toate. În mâinile omului este o mică lampă care luminează doar o părticică din prăpastia care s-a căscat sub el, o ramură dintr-un mare arbore sau o parte din peretele unei case. Toate celelalte rămân în întuneric.
Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul și Prohodul robului lui Dumnezeu Valeriu Cecan la Mănăstirea „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Suruceni
Joi, 22 martie 2018, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul și Prohodul robului lui Dumnezeu, Valeriu Cecan la mănăstirea „Sf. M. Mc. Gheorghe” – Suruceni.
Taina iconomiei lui Hristos este simbolizată prin însăși Jertfa Sfintei Liturghii
Taina iconomiei lui Hristos este simbolizată prin însăși Jertfa Sfintei Liturghii. Dar ea este simbolizată și prin cele ce se săvârșesc și se rostesc atât înainte, cât și după Jertfă. Anume Jertfa vestește moartea, învierea și înălțarea Domnului, deoarece cinstitele daruri se prefac în Însuși dumnezeiescul Trup, cu care El a înviat și S-a înălțat la Ceruri. Cele dinainte de Jertfă închipuiesc cele petrecute înainte de moartea Domnului, adică întruparea, ieșirea la propovăduire și arătarea cea desăvârșită în lume, iar cele de după Jertfă amintesc „făgăduința Tatălui”, cum a numit-o Domnul Însuși, adică Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli (Luca 24, 49) și aducerea neamurilor la Dumnezeu și părtășia lor cu El, printr-înșii.
Când Domnul te luminează, atunci sufletul tău simte pe Domnul
Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinței. Necredinciosului îi dau acest sfat: să zică „Doamne, dacă exiști, luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreșit. Dar să nu spună: „Dacă exiști, pedepsește-mă”, căci dacă vine pedeapsa se poate să nu ai puterea de a mulțumi lui Dumnezeu și să aduci pocăință.
Omilie la Adormirea Maicii Domnului
1. Vrând eu să laud, prealăudată, preasfânta ta adormire cea mai presus de cinste, învrednicește-mă de iertare și dăruiește-mi cuvânt potrivit, ceea ce ai zămislit și născut în chip de negrăit pe Cuvântul cel negrăit și la El ai plecat astăzi în chip nepovestit și ți-ai dat duhul tău cel cu totul fără de prihană în mâinile Lui, ale Celui Care a binevoit în chip străin să fie ținut în sfintele tale brațe ca un Prunc. Căci cel ce vrea să te laude pe tine are cu adevărat nevoie de dumnezeiesc cuvânt care să răsune până la margini și de ochi înțelegători care să poată să vadă înălțimea ta, curată de Dumnezeu fericită, și de o limbă de înger care să poată să laude minunile tale în chip mai presus de fire.
Nu-i nevoie să învăţăm realismul. El stă la baza propovăduirii lui Hristos
Vrem să fim iertaţi, dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele de nu şi capriciile luăm însă foarte grăbit şi, împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi.
Dar ceilalţi? Ei ne apar undeva, departe ca un soi de fantome pierdute în ceaţă.
Prima minune a Sfântului Gheorghe
Aşadar prima minune făcută de Sfântul Gheorghe se leagă de înălţarea altarului în care urma să fie pus trupul său, în pacea lui Dumnezeu. Amin. Şi s-a întâmplat ca Andrei, cel care s-a apucat el însuşi să ridice altarul de jertfă al Sfântului Gheorghe, stătea într-o noapte întins în pat şi cugeta spunându-şi: „Am greşit începând această construcţie, mai ales că nu văd pe nimeni care să mă ajute; şi nu ştiu dacă pot s-o termin sau nu. Dacă nu o termin, oamenii vor râde de mine, spunând: «Acest om a început să construiască şi nu a fost în stare să termine, aşa cum a spus Mântuitorul nostru.»”
Sfântul Mucenic Ilarion Troiţki: „Creştinismul nu există fără Biserică”
Sfântul Mucenic Ilarion Troiţki, Arhiepiscop al Vereii, a fost o personalitate strălucită, un teolog talentat, cel mai tânăr arhimandrit şi profesor din vremea sa, al cărui nume a figurat pe lista candidaţilor pentru scaunul patriarhal la Sinodul Local din 1917-1918. Ajutor apropiat al Sfântului Patriarh Tihon, luptător activ împotriva răzvrătirii „Bisericii vii”, a fost deţinut al lagărului de la Solovki şi unul dintre cei mai competenţi reprezentanţi ai „Episcopatului din Solovki”. Viaţa Sfântului Mucenic Ilarion poate fi definită în două cuvinte: slujirea Bisericii.
Ne pierdem în detalii şi ignorăm păcatele cele mai serioase
Greu se va găsi un om în adevărata stare de pocăinţă! De aceea spovedania este mincinoasă, cu toate îndreptăţirile şi justificările posibile. Dacă Dumnezeu vede că vrei să te pocăieşti, că ai început să urăşti păcatul şi doreşti să te izbăveşti de păcat, nu te lăsa. El te va ajuta să vezi din ce în ce mai bine păcatul şi să te izbăveşti de acesta. Dar, trebuie ca omul să nu rânduiască lucrurile aşa cum crede el, aşa cum îi vine lui uşor, după bunul său plac!
Sf. Macarie de la Optina: Sfaturi pentru începători
Se poate mânca de dulce în timpul postului?
Sunteţi nedumerită cu privire la post. Vă aflaţi la rude, iar acolo se mănâncă de dulce, şi vă temeţi că veţi da prilej să se creadă că vă socotiţi mai presus de ceilalţi şi că vă mândriţi. Întrebaţi ce este de făcut într-o asemenea situaţie.
Eu nu vă leg, dar vă sfătuiesc: după părerea mea, nu trebuie să vă temeţi să vă rugaţi rudele să vă gătească de post. Asta nu înseamnă a vă pune mai presus de ceilalţi. Dimpotrivă, vă îndepliniţi datoria şi ascultarea faţă de Biserică: unde este aici mândria?
sdfsdf
sdfsdfsdf
Sfântul Mărturisitor Nikon, ultimul stareţ al Optinei
„Doamne, dă‑mi mie să întâmpin cu linişte sufletească tot ceea ce îmi va aduce ziua care vine. Dă‑mi mie să mă încredinţez cu totul voii Tale sfinte…” Rugăciunea ultimilor stareţi optineni este introdusă astăzi în multe cărţi de rugăciuni. A fost alcătuită în vremuri când nimeni din obştea monahală a Optinei nu ştia la începutul zilei ce se va întâmpla cu mânăstirea până la asfinţitul soarelui. În 1923, Pustia Optina a fost lovită din nou: „cooperativa agricolă” sub a cărei formă a existat o vreme mânăstirea a fost desfiinţată, iar în locul acesteia s‑a înfiinţat un muzeu. Bisericile, trapeza, schitul, 70 de hectare de pădure ce aparţineau mânăstirii şi chiar cimitirul au intrat sub administrarea muzeului. Au fost lăsaţi zece‑cincisprezece monahi, în calitate de paznici şi muncitori, iar celorlalţi li s‑a poruncit să părăsească mânăstirea. Datorită rugăciunilor ţăranilor, monahilor li s‑a permis să mai slujească în biserica Icoanei Maicii Domnului Kazanskaia. Părintelui Nikon Beliaev i s‑a îngăduit să rămână preot slujitor. Ca un căpitan al unei corăbii ce naufragiază, Părintele Nikon nu a părăsit mânăstirea până în ultima clipă.
16. Cuvântul care zideşte: Ce este fericirea (audio)
Sursa: Radio Trinitas