De ce la cele mai multe din rugăciunile noastre, în care cerem lumina, pacea, bucuria, dezlegarea problemelor, Dumnezeu nu ne răspunde? Pentru că nu suntem pregătiți. Cerem fără să ne fi pregătit.
Înăuntru avem mândrie, îl avem pe celălalt dumnezeu, egoul nostru, iar Dumnezeu știe că, dacă ne va da un dar, acesta ne va conduce la rău.
Și pentru că nu se preface că El ne iubește, ci ne iubește cu adevărat, de aceea nu ni-l dă. Ascultă adevărata noastră trebuință și adevăratul strigăt al sufletului nostru, dar nu și gura noastră nebună sau inima noastră nebună, căreia ar trebui să-i spună: „Nebună, inimă nebună, dacă-ți dau ceea ce ceri, vei muri „în această noapte!”Încă n-am adus asupra ta noaptea morții și a mutării tale în cealaltă viață, iar tu vrei s-o aduci în această clipă?”
Într-adevăr, vom muri dacă Dumnezeu ne-ar îndeplini cererea inimii noastre. Voi muri de moartea lui Adam în ziua în care ne-ar da comoara pe care o cerem și pe care încă nu știm să o folosim. Nu suntem vrednici să o primim, pentru că nu am plătit răscumpărarea, durerea și osteneala și propria noastră sfințenie. Încă nu am adunat iluminarea Sfântului Duh în inimile noastre.
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Așteptarea lui Dumnezeu. Despre boală, suferință și moarte, Editură: Sf. Nectarie, p. 127