„Dumnezeu S-a făcut Om, ca pe om să-l facă dumnezeu“ (Sfântul Atanasie cel Mare)
În prima Duminică din Postul Mare, numită și a Ortodoxiei, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Suruceni a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea credincioșilor adunați la Sfânta Liturghie, alături de obștea monahală. Tema centrală a Evangheliei acestei Duminici (In 1, 43-51) o reprezintă întâlnirea minunată dintre apostolul Natanael și Hristos. Chemarea „vino și vezi!”, cu care i se adresează Filip lui Natanael, stă în strânsă legătură cu ultimul verset al Evangheliei, care extinde experiența sa pentru fiecare dintre noi. Întâlnirea apostolului Natanael cu Hristos reprezintă o chezășie a posibilității tuturor de a ne întâlni cu El, de a-L vedea în Slava Împărăției.
Mântuitorul îi făgăduieşte lui Natanael: „Mai mari decât acestea vei vedea….Veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (In 1, 51).” Dumnezeu a venit pe pământ ca să le arate oamenilor că Cerul este pururea deschis pentru ei.
„Omul, și cu atât mai mult creștinul, nu poate trăi pentru ceva foarte mic și trecător. Dacă am face un sondaj de opinie și vom întreba lumea „pentru ce trăiești?”, ce ne vor răspunde? „Pentru o mărire de salariu”, „pentru o poziție bună”, „pentru o casă mai bună”, „pentru o a doua casă la țară”, „pentru o nouă mașină”. Dar oare merită să trăiască cineva pentru aceste lucruri care îl depreciază pe om, îl subestimează, îl corup, îl ard, îl fură și îl pierd? Nu, nu putem să trăim pentru acestea. Nu merită să trăim și să existăm pentru aceste lucruri. Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ceva mai înalt, mai important și mai însemnat. Unul este scopul vieții noastre, dobândirea Duhului Sfânt. Pentru această dobândire merită să ne dăm toată osteneala noastră, să ne nevoim, să ne luptăm, să plângem și să tânjim neîncetat,” menționează părintele Moise Aghioritul.
Tuturor celor care îl caută cu ardoare și cu sinceritate pe Dumnezeu, Mântuitorul le făgăduiește întâlnirea cu Sine, vederea și simțirea Împărăției. Fiecare om este chemat să se facă dumnezeu, așa cum Dumnezeu S-a făcut om. Numai atunci omul se împlinește, revenind la adevăratul scop al vieții sale.
„Să ne rânduim viața cu dorința de a rămâne dumnezei! Întristări, necazuri, nereușite, greutăți, durere, plâns, boli, moarte sunt mâncarea de zi cu zi ale omului. Nu vă temeți! Toate acestea nasc sfințenia, Îl nasc pe Dumnezeu înlăuntrul nostru. Iubiții mei, să trăim cu această convingere și atunci Dumnezeu ne va hrăni cu lapte, și ne va arăta chipul nostru! Apoi, ne va da pâinea nemuririi, înțelesuri teologice și trăiri duhovnicești! Dumnezeu nu nedreptățește pe nimeni,” ne spune arhimandritul Emilianos Simonopetritul.
Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastră sau perceput prin intermediul simțurilor, însă poate fi trăit în inimile noastre. Iar pentru a putea ajunge la această trăire, e nevoie să ieșim din cotidianul firesc și să tindem către binecuvântata stare de „nemuritori”.
Mulțime de credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, s-au apropiat pentru a primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.
Slujitorii așezământului monahal au săvârșit Tedeumul solemn din Duminica Triumfului Ortodoxiei.