Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta.
Grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta…
Sfaturi duhovniceşti
Timp și veșnicie
Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.
Binele și răul sunt potrivnice unul altuia
Străduința fiarei de „a pecetlui pe toți” oamenii cu numărul său nu este greu de înțeles. Binele și răul sunt potrivnice unul altuia, nu pot sta împreună niciodată, așa cum nu stă lumina cu întunericul. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, zice Domnul Hristos (Matei 6, 24).
Cum să întâmpinăm Noul An?
Fiindcă un an îl urmează pe celălalt, vă vorbeam despre anul nou ce venea, asemănându-l cu o câmpie neprihănită și curată, care este acoperită cu zăpadă.
În ce chip ne ajută îngerul păzitor în ceasul morţii
În ce chip ajută îngerul păzitor pe suflet în ceasul morţii şi până când rămâne lângă el după moarte?
Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conținutul pe care îl au înlăuntrul lor
‒ Părinte, cum se face că doi oameni văd în mod diferit acelaşi lucru?
Ce să facem ca să nu ni se stingă focul râvnei după ce plecăm de la biserică?
Aud pe mulți spunând: „Când suntem în biserică și ascultăm predica ne căim de păcatele noastre; dar, după ce plecăm, ajungem alții; focul râvnei ni se stinge. Ce să facem ca să nu se mai întâmple asta?”.
Cum să nu trăim rugăciunea ca pe o obligație de rutină?
Rugăciunea trebuie tratată tot ca o întâlnire cu Dumnezeu. Când te pui tu față în față cu Dumnezeul tău, nu poți să-I ascunzi nimic. Nu poți să-ți furi căciula. Ai să încerci, dar n-o să-ți meargă. Cum se ajunge la rugăciune sinceră? Lăsând inima să-și facă treaba ei. Varsă-ți inima așa cum e în fața lui Dumnezeu.
Traista fericirii noastre pământeşti
Nefericirea pe care Dumnezeu o îngăduie să vină asupra noastră este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri. Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină totdeauna la vreme asupra credincioşilor săi. Ea este ca glasul prietenului ce strigă la miezul nopţii celor ce dorm: Arde!
Hristos trăieşte în noi în timpul Liturghiei
«Noi, ortodocşii, Îl trăim pe Hristos în Dumnezeiasca Liturghie şi, mai ales, Hristos trăieşte în noi în timpul Liturghiei. Sfânta Liturghie este lucrarea lui Dumnezeu. Noi zicem: «Vremea este de a sluji Domnului.» Între altele, înseamnă că acum este vremea ca să lucreze Dumnezeu. Hristos slujeşte, noi trăim împreună cu Hristos slujirea Lui.”
Fiecare atingere a lui Dumnezeu de inima noastră înseamnă în același timp curățire, luminare și îndumnezeire
„Viața duhovnicească este asemenea unei sfere”, obișnuia să spună Părintele Sofronie. Întocmai cum, atingând oricare punct de pe suprafața sferei, luăm contact cu întreaga sferă, la fel și dreapta lucrare a virtuților ne face părtași plinătății harului de viață dătător al lui Dumnezeu. În același chip, într-o singură părticică din Sfântul Trup și Sânge al Domnului Îl primim pe Hristos întreg. Așijderea, un singur cuvânt al lui Dumnezeu ne poate atinge și lumina inima, deschizându-ne calea spre plinătatea harului Său celui purtător de viață.
Hristosul din noi ne face să fim vrednici de Hristosul din potirul de dinaintea noastră
Cred că am mai atins puţin acest subiect în serile noastre, dar merită să vorbim foarte mult despre acest aspect.
În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare…
Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi… așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.În Biserică nu intri ca într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.
Nu neglijați niciodată rugăciunea
– Părinte, l-au întrebat o dată doi tineri căsătoriți, seara când ne întoarcem acasă obosiți de la serviciu, nu avem poftă de rugăciune.
– Dar cum aveți poftă de mâncare? Precum nu vă lipsiți de mâncare, oricât de obosiți ați fi, tot așa, și încă mai mult, nu trebuie să vă lipsiți niciodată nici de mâncarea duhovnicească, de legătura cu Dumnezeu.
Păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoşi înseamnă a te teme de oameni
Chiparosul e verde şi vara şi iarna. Busuiocul e înmiresmat şi vara şi iarna. Mieii sunt ucişi şi vara şi iarna. Atenţie la lupi atunci când vă atacă, unul din faţă şi altul din spate. Dar fiţi mai prudenţi la două păcate: teama de păcătoşi şi dispreţuirea acestora. Fiindcă verdeaţa voastră va dispărea ca verdeaţa unei sălcii. Iar mireasma voastră se va preschimba în duhoare. Iar smerenia voastră va deveni trufie. Iar păcătoşii vă vor numi oamenii lor.
Dacă Dumnezeu ştie dinainte ce voi deveni, pot eu oare să schimb drumul meu
Atunci, în al treilea an de studii la Academie, mi-a venit în minte gândul: „Dacă Dumnezeu ştie dinainte că eu voi deveni ucigaş, pot eu oare să schimb drumul meu? Dacă pot, atunci cunoaşterea nu e nimic, dar dacă nu pot, atunci unde este libertatea?”
Sfântul Spiridon arată înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor
Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blânzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?