Sfaturi duhovniceşti

A te spovedi nu înseamnă numai a-ți spune păcatele, ci și a întreba pe Dumnezeu, prin duhovnic, ce să faci

O mulțime de oameni socotesc că atunci când te spovedești înseamnă doar să-ți spui păcatele și atât. Însă greșesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implică pe duhovnic, pe Dumnezeu și pe penitent. Ori, această treime de persoane, implicată în lucrarea de ridicare a omului, se poate compara cu un laborator duhovnicesc a cărui menire este redarea sănătății sufletești a celui în cauză.

Continuare …

Responsabilitatea Bisericii este de a-i ajuta pe oameni să-L întâlnească pe Dumnezeu în mod personal

Omul e creat de Dumnezeu cu pecetea responsabilității imprimată în el. Aceasta este o dovadă a existenței lui Dumnezeu. Trebuie să răspund la chemarea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am și pentru mine însumi. Înainte de toate am nevoie de celălalt, de cuvântul lui, de mângâierea lui pentru a mă întări în deznădejdile și întristările mele. Avem nevoie unii de alții.

Continuare …

Să ne încredinţăm lui Dumnezeul toate nefericirile noastre

Spuneam să nu dispreţuim prostiile. Acum zic să nu dispreţuim nici păcatul, ca putinţă de a ne revela virtutea, dacă n-o cunoaştem. Şi, în păcat, lucrul care îl sminteşte pe om de cele mai multe ori, este cel mai apropiat de dragoste; este ispita cea mai uşoară pen­tru diavol, este o iubire, este o împreunare.

Continuare …

Vezi ce anume patimi au slăbit inima ta

Ia aminte la tine, dragul meu, totdeauna, și vezi ce parte au în lucrul tău de fiecare zi necazurile care te întâmpină, locul pustiu în care petreci, agerimea minții tale, împreună cu puterea cunoștinței tale, îndelunga ta liniște cu leacurile cele multe, cu ispitele adică, rânduite ție de adevăratul Doctor, spre tămăduirea omului celui dinlăuntru. Ispitele sunt câteodată de la draci, câteodată de la bolile și durerile cele trupești, câteodată de la spaima din gândurile sufletului, când îți aduce aminte de înspăimântările vremii de apoi, câteodată în altoirea și dobândirea darului fierbințelii și al lacrimilor celor dulci, și al Harului celui duhovnicesc împreună cu altele, ca să nu lungesc vorba.

Continuare …

Care este sensul binecuvântării, în general, şi care este valoarea ei?

Atunci când un credincios se apropie de un preot să-i ceară binecuvântare, Domnul îl binecuvântează pe preot, iar apoi preotul, pe credincios. Astfel, preotul este transmiţătorul harului lui Dumnezeu. Se sărută, de fapt, nu mâna preotului, ci mâna Domnului. Să presupunem că vrem să primim binecuvântarea Domnului şi dorim să ştim cu exactitate dacă ne-a binecuvântat sau nu. Domnul a lăsat preoţii pe pământ şi le-a dat putere deosebită, ca harul Lui să se pogoare peste credincioşi prin ei.

Continuare …

Dintr-o renunțare negativă harul face o vocație pozitivă

Orice vocație este o opțiune ca răspuns la o chemare auzită. Aceasta poate fi pur și simplu starea prezentă. Nu e niciodată o voce care să explice totul; un semiîntuneric inerent credinței nu ne părăsește niciodată. De un lucru putem fi siguri, orice vocație este întotdeauna însoțită de o renunțare. Cel căsătorit renunță la eroismul monahal, călugărul la viața conjugală.

Continuare …

Scopul principal al Bisericii lui Hristos este vindecarea sufletelor de păcate

Scopul principal al Bisericii lui Hristos nu este vindecarea oamenilor de boli trupești, care sunt o urmare firească a patimilor noastre, ci vindecarea sufletelor de păcate. Acestea, păcatele, sunt adevăratele boli sufletești, cu mult mai greu de vindecat, care îi duc pe oameni la osânda veșnică. Aceasta este menirea fundamentală a Bisericii Ortodoxe și pentru aceasta a fost întemeiată de Hristos, ca să dezlege sufletele oamenilor de sub robia diavolilor și a păcatelor.

Continuare …