Fapte minunate petrecute dupa adormirea staretului

Dupa cum ramasitele sale fiind binemirositoare aratau ca el este viu, tot asa si sufletul sau, prin harul Duhului Sfant, este in comuniune cu cei care au evlavie si fac rugaciuni catre Dumnezeu si cuviosii Sai.

O intamplare cu totul minunata s-a petrecut unui parinte roman aflat in vizita in Sfantul Munte, in anul 2007. Parintele dorea din tot sufletul sa se inchine la mormantul staretului Ioan, la care avea deosebita evlavie si despre care aflase ca trecuse la Domnul, inca din 1996. Urmandu-si dorinta, si ajungand ziua in amiaza mare la Colciu, la mormantul staretului, pentru a se inchina, a vazut ca langa mormant statea un batranel cu chipul bland si senin. Parintele roman il intreaba pe batran:

– Da’ mata cine esti?

– Eu sunt Ioan Gutu, la mormantul caruia ai venit dumneata sa te inchini.

SIMPLITATEA PE CARE A PIERDUT-O LUMEA CIVILIZATA

Autor: Monahul Nicodim

Binecuvantare

“S-a spus de multe ori despre vremurile noastre ca sunt lipsite de pilde duhovnicesti. Cei batrani au trecut unul cate unul la Domnul, iar printre cei tineri ramasi, ne este greu sa mai gasim oameni cu indrazneala la Dumnezeu. Aceasta este fara indoiala si pricina pentru care cuviosul Paisie Aghioritul dadea adeseori urmatorul sfat: Cand auziti despre faptele unor oameni sfinti, straduiti-va sa le scrieti, caci va veni vremea cand asemenea randuri va vor fi singura mangaiere.

Continuare …

La aproape 20 de km de Chişinău, pe şoseaua Balcani, se află satul Suruceni, renumit prin Mănăstirea de maici “Sfântul Gheorghe”.

Cam o jumătate de oră de mers pe jos îţi ia ca să ajungi de la ultima staţie a microbuzului la sfântul lăcaş.
Uşor o furi din depărtare cu ochii şi tot măsori cu privirea cât mai este.
Ici o troiţă, colo o răstignire…
În aer se simte miros de smirnă şi tămâie. Şi drumul parcă se mai scurtează. Sunt tot mai aproape.
De o parte a drumului e un panou de metal cu inscripţia “Mănăstirea Suruceni”, de cealaltă – o impunătoare cruce de lemn, de aici şi începe teritoriul sfântului locaş.

Satul Suruceni este foarte vechi, este menţionat documentar din anul 1528, iar de fapt anul fondării este considerat anul 1462!

Satul Suruceni este vestit – aici s-au născut şi au crescut multe personalităţi remarcante. Acesta e şi Episcopul de Ismail Dionisii Suruceanu, şi primul arheolog basarabean, fondatorul celui mai vechi muzeu cu cea mai bogată colecţie Ivan Surucean, şi istoricianul, care a trăit în a doua jumătate a sec.XIX, Dumitru Suruceanu, şi contemporanul nostru, de toţi adoratul cântăreţ, artist al popurului din RM Ion Suruceanu …

Continuare …

În ajun, călugărițele de la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ îndeamnă creștinii să nu se gândească doar la bucate, ci și la suflet, pentru că Paștele este întâi de toate o sărbătoare religioasă.

La Mănăstirea din Suruceni e o liniște de-ți auzi și propriile gânduri. Bordurile sunt proaspăt văruite, aleile măturate, iar în curte miroase a pâine coaptă. Pe ici pe colo zărești măicuțe care trec grăbite prin curte cu ligheane în mâini, scutură covoarele din chelii şi biserică sau trebăluiesc în bucătărie, frământând aluatul pentru cozonac și pască. Toate cele 19 călugăriţe sunt ocupate cu pregătirile spirituale, dar şi cu cele culinare, mai ales că au rămas două zile până la Înviere.

Continuare …

Bibliografia – conform lui Vladimir Nacu (Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi, Vol II, M-Z, ed. Universitas, Chişinău, 1991) – despre satul Suruceni abundă (op. cit., pp 291-292), nu am parcurs-o pentru a şti ce pondere are informaţia cu referire directă la mănăstirea cu acelaşi nume. Nu e scopul meu aici să fac trimiteri bibliografice. Ceea ce-mi propun, este să dau minime date despre ce am văzut şi simţit la această primă vizită a mea la actuala mănăstire, aflată în preajma Chişinăului şi a Ialoveniului, deopotrivă.

Prima atestare a satului este consemnată în 17 martie 1528, iar din etimologia cuvîntului de origine turcească, surucean, aflăm că acesta desemna un „apărător al pădurii”…Devine şi mai clar că locul era înconjurat de codri dintru totdeauna.

Continuare …

Interviu cu Părintele Severian despre maica Epistimia, stareţa Mănăstirii Suruceni

Am avut ocazia să o cunosc pe maica stareţă în 2006, chiar la Mănăstirea Suruceni. Aflându-mă acolo cu filmările, maica s-a apropiat de mine şi mi-a făcut un cadou pentru biserică, deşi eu la acel moment eram îmbrăcat în civil, cadou foarte scump nu în bani, ci duhovniceşte. Nu spun ce e, fiindcă sărmana maică o să rămână fără nimic – toţi preoţii o să meargă să cerşească de la ea. Eu am rămas încântat de transparenţa gândirii şi psihologiei maicii. De atunci întotdeauna ţin calea la Suruceni cu plăcere. O ţin cu plăcere fiindcă acolo este o mănăstire unde miroase a monahism. Mie, ca celui care a mâncat terci monahal, îmi este cunoscut duhul monastic. Îmi este foarte dureros atunci când cineva care merge la Mănăstirea Căpriana zice: „Am impresia că am fost la un palat mai bun decât palatul republicii. Am fost ca la un muzeu. Regret că nu am avut ocazia să comunic cu nimeni din părinţii duhovnici deosebiţi.” Or, mergând la Mănăstirea Suruceni nu este o problemă pentru nimeni să comunice cu maica stareţă.

Continuare …