
Paraclisul Sfintei Parascheva. Corul Byzantion cântă pelerinilor înregistrare din anul 2011 la prăznuirea Sfintei Cuvioasei Parascheva de la Iași.


Paraclisul Sfintei Parascheva. Corul Byzantion cântă pelerinilor înregistrare din anul 2011 la prăznuirea Sfintei Cuvioasei Parascheva de la Iași.

Am meditat mai adînc la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul se prelungeşte, dacă nu cumva viziunea dostoievskiană a mers dincolo de comunism.
Dumnezeu ne-a ajutat şi am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie ‘89, intrînd într-o altă eră. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept “Europa” însăşi şi care ne invită să intrăm în ea, ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni).

Să ne ferim de ispita de a lua citate izolate de la Sfinţii Părinţi, scoase din context, spre a „dovedi” ceea ce dorim.
1. Căutăm adevărul. Trebuie să avem suficient respect pentru Cartea Facerii spre a recunoaşte că ea cuprinde adevărul, chiar dacă acel adevăr ne poate părea neobişnuit sau surprinzător. Dacă el pare să intre în contradicţie cu ceea ce credem a cunoaşte din ştiinţă, să ne aducem aminte că Dumnezeu este Autorul întregului adevăr, şi orice este adevăr curat în Scriptură nu poate să contrazică cu nimic ceea ce este adevăr curat în ştiinţă.

Cuvioşii stareţi de la Optina au ajuns să fie pentru Rusia adevăraţi luminători ai credinţei vii. Puterea harului dumnezeiesc, care a umplut de bucurie şi dragoste inimile stareţilor, i-a făcut tămăduitori ai sufletelor omeneşti.
De aceea, cartea de faţă cuprinde învăţătura mântuitoare a stareţilor purtători de har ai Optinei. În ea au fost adunate sfaturi şi poveţe spicuite din vieţile, învăţăturile şi din mai mult de trei sute de scrisori nepublicate ale acestora.


Общество — это живой организм. Также как и в случае с ним, если мы знаем анамнез, можно поставить диагноз. История не раз показывала, к чему приводит моральная деградация общества. К уничтожению цивилизации.
Возможно, что тем странам, где первое лицо государства даже толком не знает историю (имеется в виду речь г-на Обамы), не обязательно помнить про старые грабли. Что же, тем лучше для нас.

Părintele Justin Pârvu despre Uniunea Europeană și despre metodele de reducere la tăcere de astăzi (despre cancer, mucenicie și apostolat)
Părintele Justin Pârvu (1919-2013) a fost unul dintre cei mai mari duhovnici români, ctitor al mai multor așezăminte monahale și fost deținut politic cu 16 ani de temniță grea în închisorile comuniste din România.

Primul seminar monahal deschis de Patriarhul Justinian a fost cel de la Mănăstirea Plumbuita. Iniţial, noua şcoală monahală trebuia să funcţioneze în cadrul Mănăstirii Bistriţa olteană, care prin hotărârea sinodală din 24 mai 1948 fusese transformată în chinovie de maici şi în stavropighie patriarhală.
Probabil că autorităţile statului au fost cele care s-au opus acestui demers, deoarece, în urma unor discuţii, Patriarhul Justinian obţinuse o hotărâre a Sfântului Sinod în acest sens.

Lucrarea rugaciunii pentru lumea întreagă este cea mai de preț slujire; ea ține lumea. Viețuind în lume, monahii nu caută să dobândească cele vremelnice ale lumii, ci cele veșnice ale Împărăției lui Dumnezeu. În ultima instanță, mijlocirea drepților este cea ce dă valoare lumii.
În lupta sa duhovnicească, monahul oscilează între două stări mai presus de cuvânt: nespusa fericire din care se desfată duhul lui atunci când se cufundă în Duhul lui Dumnezeu și plânsul adânc pentru mântuirea întregii lumi.

„Pentru mine, viața celorlalți prețuiește mai mult decât propria-mi viață.” Nu vor mai exista între voi neînțelegeri când veți fi înțeles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînțelegeri nu ține de nici-o organizație, de nici-un anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul.
Fiecare dintre noi trebuie să aibă pentru ceilalți o inimă de mamă. Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă.

Orice patimă se stârneşte, se arată şi creşte întotdeauna mai întâi prin gând. Lupta cu patimile porneşte, aşadar, de la lupta cu gândurile. Gândurile rele sunt ispite aduse de draci (unii Părinţi numesc de aceea gândurile „duhuri”), ca şoapte ce îndeamnă la păcat, şi-n urmă la împătimire.
Începe lupta cu gândurile alungând pe dată ispita cu care te momesc, neascultând şoptirile viclene, neluând aminte cu nici un chip la ele. De stai să cugeți şi să priveşti la ele, sporesc şi se întăresc. Iar de alungi din prima clipă gândul rău, scapi şi de el, şi de păcat.

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Iacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“.
Se are în vedere prezentarea importanţei şi rolului marilor păstori de suflete (ierarhi, preoţi şi călugări) care, prin slujirea şi activitatea lor, au contribuit la susţinerea, consolidarea şi dinamizarea vieţii şi misiunii parohiei şi mănăstirii.

Tu însă, alungă departe de tine orice prefăcătorie şi să nu doreşti să nimiceşti pe aproapele tău, nici să muşti sau să sfâşii pe semenul tău. Fratele tău este numit parte a trupului tău. Şi dacă vreodată, ca om ai fost mânios, să nu prelungeşti mânia ta dincolo de hotarele lăuntrului tău, ci restabileşte pacea în sufletul tău, umilind orice furie din el.
Cine îmbrăţişează pacea în cămara sufletului său acela pregăteşte sălaş lui Hristos, pentru că Hristos este pace şi în pace doreşte să se odihnească.

A iubi sincer, adevărat și creștinesc este de-a dreptul o minune în zilele noastre. Iubirea este un sentiment speculat de o armată de oameni care-l folosesc în cinstea comerțului și a „producției” de bani. Alterarea sentimentului de iubire denaturează și percepția lui Dumnezeu și astfel putem considera că la origine este opera drăcească a vrăjmașului de om. Cine este acela care încearcă să se folosească de sentimentele cele mai nobile pentru a distruge legătura dintre om și Dumnezeu? E bine să știm ce sentimente avem și cum să ne protejăm de alterarea iubirii celei adevărate. Părintele Porfirie ne dă câteva exemple:

Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? (Mt. 18, 33)
Predică rostită de ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania în catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca în anul 2009.

Iubirea este imitarea lui Hristos căci „El ne-a iubit întâi”. Prin urmare, atunci când iubesc înseamnă că am luat dar, că am luat har de la Dumnezeu şi că mă asemăn cu Hristos.