Monahismul, care naşte Sfinţi, ne provoacă şi ne invită la o atitudine eroică, la o mai mare cumpătare, la simplitate, bunăcuviinţă şi smerenie. Suntem datori să păstrăm neatins, viu şi curat duhul monahismului ortodox, cu orice preţ. Suntem chemaţi să fim ucenici întru răbdare ai Părinţilor din vechime.
Măreţia Bisericii noastre este că naşte şi astăzi Sfinţi. De sfinţenie, lumea va avea şi mai mare nevoie în secolul al XXI-lea. Părintele Paisie Aghioritul spunea că nu este ne îngăduit să nu păstrăm neştirbit monahismul. Sfinţenia nu este o viziune uitată sau o nădejde zadarnică. Viaţa trăită pentru plăceri, secularizarea, trândăvia împiedică creşterea arborelui sfinţeniei. Duhul contemporan al traiului bun, al grabei, al muncii fără scop şi comode, duhul superficialităţii alungă sfinţenia.
Însă scopul vieţii este sfinţenia. Sfinţenia este ceea ce trebuie să căutăm cu deosebire în viaţă. Apropierea de sfinţenie ne va dărui pace, bucurie, blândeţe, îngăduinţă, înfrânare şi dobândirea harului. Catalogul noilor Sfinţi se măreşte în secolul al XXI-lea. Uneori sfinţenia se ascunde şi acolo unde nu te-ai aştepta, în oraşe şi sate, nu doar în Sfântul Munte. Monahismul înfloreşte astăzi. Rugăciunea tuturor este ca monahismul să continue să producă Sfinţi, păşind pe calea Tradiţiei. Sfântul Siluan Athonitul spunea din propria lui experienţă: „Domnul ne iubeşte peste măsură şi prin rugăciune ne învredniceşte să vorbim cu El, să ne pocăim şi să Îl slăvim. Îmi este cu neputinţă să descriu cât de mult ne iubeşte Domnul. În Duhul Sfânt ni se face cunoscută această iubire şi sufletul celui care se roagă Îl cunoaşte pe Duhul Sfânt”.
Monahul Moise Aghioritul