De ce nu văd nici o schimbare în viața mea, deși mă străduiesc și mă rog?
De ce nu văd nici o schimbare în viața mea?
Pastorală la Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, a Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir
„Prunc S-a născut nouă, Fiul S-a dat nouă,
a Cărui stăpânire e pe umărul Lui
şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat,
Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii.”
(Isaia 9, 5)
Mesajul Sfintei Mănăstiri Suruceni la Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos
În peșteră mică vii să Te mărginești, Cel ce din fire ești neîncăput, ca să mă mărești pe mine, cel micșorat prin călcarea poruncii… (Canonul Înainteprăznuirii, cântarea a 5-a)
„S-a născut Iisus ca să ne nască din nou pe noi…” Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților Părinți, la Mănăstirea Suruceni
„S-a născut dulcele Iisus ca să ne nască din nou pe noi. S-a făcut om, pentru ca să ne arate modul în care putem să-L urmăm și să imităm faptele Lui. Ne-a lăsat porunci pentru ca să nu ne rătăcim alături de cale și să pășim în întuneric. A luat trup dulcele Iisus pentru că noi să ne bucurăm de această fericită înrudire. Să devenim frați ai lui Hristos și fii ai Preacuratei Sale Maici. Și, în cele din urmă, să devenim întru toate următori lui Hristos și fii după har ai Tatălui Ceresc…” (Sfântul Iosif Isihastul)
A fi om este Vestea cea Bună. Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului
Hristos Se naşte! Cu adevărat Se naşte! Dumnezeu Se naşte, Dumnezeu-Omul Se naşte. Dumnezeu desăvârşit în om desăvârşit. Prima dată pe pământ S-a arătat om nou, S-a arătat om desăvârşit, S-a arătat om deplin.
Să faci din durerea aproapelui tău propria ta durere…
Când am plecat să studiez la Salonic, aveam 18 ani. Clima de acolo era cu totul diferită de cea din Cipru: frig, umezeală. Mi-a plăcut întotdeauna să mânânc bine, iar în acel climat mi se făcea foame mereu, simțeam că nu mă satur niciodată. Acolo l-am întâlnit pe un duhovnic foarte bun, un ascet. Locuiam împreună într-un cămin numit „Sfânta Teodora”, și într-o zi l-am întrebat: „Părinte, ce avem astăzi la cină?” Iar el mi-a răspuns: „Mănâncă un iaurt.” Cum să mă satur doar cu un „iaurt”? Îmi trebuia o strachină întreagă de mâncare. I-am zis: „Părinte, nu rezist mult timp doar cu iaurt,” iar el mi-a răspuns din nou: „Un iaurt este suficient.”
Dumnezeu, Cel ce nu renunţă la tine
Hristos Se naşte într-o iesle săracă din Betleemul Iudeii, pentru că în casă de om „nu mai era loc de găzduire” (Luca 2, 7). Adam şi Eva nu au fost alungaţi din rai, până nu au alungat ei raiul din inima lor. Adică s-au lepădat de cuvântul lui Dumnezeu şi au primit minciuna diavolului, care aduce iad, întotdeauna. Dumnezeu nu a renunţat însă la a (re)veni în inima omului.
Ce ne odihneşte? Ce ne dă iertare? Faptul că, în ciuda păcatelor noastre, nădăjduim!
Ceea ce este important în viaţa noastră nu este ceea ce se întâmplă – dacă este bine sau rău -, ci cu ce ochi privim. Omul care are vederea pervertită şi binele îl vede ca rău şi răul îl încurcă. Însă omul care are luminarea lui Dumnezeu, şi răul îl vede ca pe o binecuvântare. Acesta este indicele stării noastre duhovniceşti. Nimic altceva.
Poţi schimba ceva cu temerile tale?
Leapădă amintirea zilei de ieri şi grija zilei de maine. Trăieşte zi de zi. Incepe-ţi ziua neprivind în urmă şi negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă şi nouă; crede că viaţa ta începe azi, şi azi se va sfârşi.
Dumnezeu îi mângâie pe cei „osteniţi şi împovăraţi”
Ca nişte următori ai modelului originar, aceştia urmează Începătorului şi Căpeteniei lor, care le spune: „În lume necazuri veţi avea” (Ioan 16, 33) și „veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu” (Matei 10, 22) şi „dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20) şi, iarăşi, „voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele” (Luca 22, 28). Iar în rugăciunea Sa arhierească spune: „Părinte, Eu le-am dat lor cuvântul Tău şi lumea i-a urât pe ei” (Ioan 17, 14).
Orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt
„Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui!
Întoarce-ţi sufletul de la iubirile josnice şi îndreaptă orice dragoste spre frumuseţea lui Hristos
Întoarce-ţi, aşadar, sufletul, de la iubirile josnice şi îndreaptă orice dragoste spre frumuseţea lui Hristos, ca astfel, razele strălucirii Lui să-ţi lumineze inima şi orice urmă de întuneric să fugă de la tine. Fiule, trebuie să iubeşti acea frumuseţe care aduce bucuria duhovnicească în suflete. Trebuie să îmbrăţişăm sub toate aspectele acea frumuseţe care ne aduce mulţumire, seninătatea şi liniştea.Să evităm frumuseţile vătămătoare, ca nu cumva ele să ne osândească la tot felul de rele. Căci mult au naufragiat de la calea adevărului spre admirarea feţelor femeieşti şi cei mai mulţi, atraşi de podoabele lor, au suferit ruina sufletelor şi, de pe vârful desăvârşirii, au alunecat în adâncul infernului. Deci, fiule, păzeşte-ţi privirile care duc pe mulţi la pieire (…).
Ştiţi care este trăsătura fundamentală de caracter a unui sfânt? Sensibilitatea!
-Părinte, eu de la vară plec la mănăstire (de tot).
Diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului
Diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și cu deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșita nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nefolositoare, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt. Și, simplu grăind, cu materia pe care o află în fiecare suflet, cu aceea îl atacă.
Dacă elimini greutăţile şi efortul vieţii, elimini şi bucuria
Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic.
Când cineva se lasă în grija lui Dumnezeu, El nu-l lasă
Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut necesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să facă biserica.
Un ceas al sârguinţei poate câştiga Raiul, iar un ceas al trândăviei îl poate pierde
Nu întârzia a-ţi ţese haina de mire când trebuie să mergi acolo împodobit ca să întâmpini pe Mirele Hristos.