Sunt unii preoți care învață să nu ne uităm la televizor, să nu folosim carduri bancare și altele asemenea. Însă acestea sunt lucruri aproape imposibil de împlinit în lumea de astăzi. Faptul că nu ai un televizor în casă nu înseamnă că te-ai ferit cu totul de influențele informației sau ale lumii.
Ne ocrotește rugăciunea? Desigur că da, fără îndoială. Dar până la ce măsură? În ce împrejurări? Să zicem că intri într-o bancă – trebuie oare să rostești „Tatăl nostru”? Cum să măsori prezența ta în lume și apoi pocăința pentru această prezență?
Din înălțimea înțelepciunii mele – dacă poate fi numită așa – nu am ce să adaug. Dar cred că nu putem trăi permanent cu frica că ceva drăcesc ne pândește la tot pasul. Noi suntem ai lui Dumnezeu, suntem ai lui Hristos. Iar dacă Hristos nu ne apără, atunci iertați-mă, niciun „truc religios” – adică vreo formulă rostită mecanic, ca o incantație – nu ne va putea apăra. Dacă Dumnezeu nu e cu noi, nimic nu ne folosește cu adevărat.
Sfântul Erma, unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai Domnului, are un cuvânt în care spune: „Să nu îngădui niciodată ca frica nebunească față de demoni să-ți micșoreze încrederea de copil în Dumnezeu.” Diavolii nu au putere asupra noastră de la sine – cu noi este Dumnezeu. Desigur, noi putem deschide ușa, putem slăbi duhovnicește, putem cădea, dar ei nu au stăpânire asupra noastră în chip firesc.
Și acest lucru, cred, este foarte important să-l ținem minte.
Viața duhovnicească și păstorirea în secolul XXI: Convorbire cu Mitropolitul Antonie de Suroj (2001)