Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeşte, se grăbeşte (speşit) diavolul şi neîncetat caută să-l vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormitează, stau degeaba şi dorm în deşertăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (teatru şi cărţi de jucat), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.
Prin răbdare ajungi să‑l iubești pe fratele tău, să‑l ierți pe fratele tău, să‑l respecți pe fratele tău, să vezi că‑i mai bun decât tine, să vezi că‑i mai frumos decât tine, să vezi că‑i mai harnic decât tine.
Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
Este bine să faci efortul acesta al răbdării. Vezi că și planta trebuie să aibă răbdare să crească; dintr‑o bobiță crește un spic.
Un bărbat, Radu, care venea în fiecare duminică la slujbă, cădea foarte des în patima betiei. Ba încă pentru că fuma foarte mult începuse să aibă probleme cu sănătatea. Într-o zi, mergând pe stradă, a fost acostat de un sectant.
Iubiţi credincioşi, astăzi nu o să vorbesc ceva din cele ale credinţei noastre, ci aş vrea să fac nişte aprecieri în legătură cu sfînta pe care o pomenim astăzi, Sfînta Maria Magdalena, cea întocmai cu apostolii, cea dintîi care l-a văzut pe Domnul Hristos înviat, după mărturia Sfîntului Evanghelist Marcu (Marcu 16, 9). Sfîntul Evanghelist Marcu spune că dacă a înviat Hristos în ziua cea dintîi a săptămînii, S-a arătat întîi Mariei Magdalenei din care scosese cîndva şapte draci. Şi în Evanghelia care s-a citit la Sf. Liturghie astăzi, s-a spus acelaşi lucru, că după Domnul Hristos mergeau şi nişte femei, între care una, Maria Magdalena, pe care Domnul Hristos a mîntuit-o de boli şi din care a scos şapte draci (Luca 8, 2).
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Lui Hristos al tau, pe care duhovniceste L-ai iubit, l-ai urmat, cea pregatita de Domnul spre propovaduire, Sfanta Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te laudam in cantari si te rugam pe tine, ca ceea ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile cu rugaciunile tale sa ne izbavesti, ca pururea bucurandu-ne sa strigam tie:Bucura-te, Sfanta Maria-Magdalena, care cu credinta apostoleasca L-ai propovaduit pe Predulcele Iisus!
Părintele Sofian Boghiu – În fiecare ispită se ascund niște patimi…
Interviu realizat de Corneliu Vlad Matache în anul 1996. fragment din emisiunea Universul credinței, TVR.
Toate virtuţile şi toate patimile se cultivă, depinde însă de lucrarea pe care o face omul. Dacă va cultiva virtuţile, se vor dezvolta virtuţile, iar patimile vor fi înăbuşite. Dacă va cultiva patimile, ele se vor dezvolta şi virtuţile vor fi înăbuşite. Dacă le cultivă pe amândouă, se vor dezvolta amândouă şi va ieşi ceva amestecat.
Ca să înţelegeţi aceasta, gândiţi-vă la o grădină care are şi flori şi buruieni. Dacă sunt cultivate buruienile, acestea vor creşte, iar florile vor fi înăbuşite. Dacă sunt cultivate florile, ele vor creşte şi vor înăbuşi buruienile. Dacă sunt cultivate toate împreună, nu vei putea deosebi florile de buruieni.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 155
Troparul Sfântului Prooroc Iezechiel, glasul al 2-lea:
A proorocului Tău Iezechiel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului…
Vrednicul de pomenire Bartolomeu Valeriu Anania – arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Anul 2006. Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania în Duminica IX-a după Rusalii (a umblării pe mare și potolirii furtunii)
Acuma sigur că şi tehnica, şi civilizaţia asta e dată de Dumnezeu să ne folosim de ea, dar să o folosim cu răspundere şi să o folosim astfel, încât să nu ne deranjeze viaţa noastră sufletească.
E bun, sigur, să înlocuieşti o lumânare cu un bec. Dar să fie spre rugăciune, spre o carte de predici, spre o carte folositoare.
Condacul 1
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!
Cu harisma sa înainte-văzătoare, Sfântul Serafim ajuta mult pentru a se întemeia căsnicii şi familii fericite. Odată l-a vizitat un funcţionar. Era trecător prin Sarov şi voia să ia binecuvântarea lui pentru a se căsători. Sfântul i-a spus că soţia lui se află la Sarov, în camera de oaspeţi. Peste puţin timp, la stareţ a venit o fată. Voia să se căsătorească şi îi vorbea despre peţitorii care au curtat-o.
– Nu! a zis acela. Mirele tău este aici, la Sarov.
Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neândoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată!
Sunt unii oameni care amână chestiunile ce privesc religia pentru mai târziu! Aceştia nu sunt nici necredincioşi, nici indiferenţi. Dar, când le vorbeşti de Dumnezeu, de suflet, de mântuire, ei îţi răspund: „Pentru moment n-avem vreme să ne ocupăm cu lucrurile acestea. Mai este timp… Să le lăsăm pentru mai târziu… pentru bătrâneţe, pentru clipa apropierii morţii”…
Iată o atitudine neîndreptăţită, imprudentă, deci condamnabilă!
Soldaţii aflaţi în luptă se îmbărbătează cu nădejdea victoriei şi a unor ranguri mai înalte şi, astfel, se luptă cu vitejie. Creştin iubit, biruinţa ta nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor rele. Ale tale vor fi şi proslăvirea şi cununa, de aceea nici cinstea, nici slava, nid lauda, nici pacea, nici biruinţa spre care priveşti nu sunt vremelnice şi pământeşti, ci cereşti şi veşnice, nu de la om, ci făgăduite de Cel ce nu poate să mintă. „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2: 10).
Prin pomenire, adică prin rostirea în cadrul unei rugăciuni către Dumnezeu a numelui propriu sau al altor persoane, se doreşte împărtăşirea harului şi atragerea milostivirii lui Dumnezeu pentru cei pomeniţi, după cuvântul tâlharului de pe cruce: „Pomeneştemă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta” şi al Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Rugaţi-vă unii pentru alţii”. Când persoana pomenită nu este prezentă fizic la locul pomenirii, prin rostirea numelui ei, credem că harul şi mila lui Dumnezeu se revarsă indiferent de locul unde se află ea la acel moment.
Utilizarea plantelor medicinale este, întâi de toate, o problemă teologică.
Dumnezeu, știind mai dinainte că în urma căderii vor apărea și bolile, a rânduit plante medicinale pentru alinarea și tămăduirea celor suferinzi.