Ceremonia de proclamare a Canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, a avut loc la 27 octombrie 2019, în prezența Patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel, a membrilor Sfântului Sinod și a miilor de pelerini veniți la București. Click aici pentru vizualizare.
.
.
Delegația Bisericii Ortodoxe din Moldova, condusă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Porfirie, Starețul Sfintei Mânăstiri Sireți însoțit de Preacuvioasa Maica Stareță a Sfintei Mânăstiri Suruceni, Egumena Epistimia, Preacuvioșii Arhimandriții Natanael și Mihail, Monahia Singlitichia, Ana Cecan, Victor Nicolăescu au transmis cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, un fragment din Moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății-Albe-Ismail, care a fost purtat în procesiunea tradițională Calea Sfinților și depus spre închinare credincioșilor în baldachinul de pe Colina Bucuriei a Patriarhiei Române.
Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş și cele ale Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe – Ismail au fost purtate în procesiune de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou, pe Calea Şerban Vodă și strada Bibescu Vodă ” până la baldachinul de pe Colina Bucuriei. Aici, au fost așezate spre închinare, alături de moaștele Sf. Dimitrie cel Nou.
Prezenţa în aceste zile de sărbătoare, la Bucureşti, a moaştelor Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş şi ale Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe, din Republica Moldova, alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou este o mare binecuvântare pentru noi toţi: ierarhi, cler, viețuitori ai mănăstirilor şi credincioşi pelerini.
După 78 de ani, pornind de la Mănăstirea Suruceni, Sfântul Ierarh Dionisie Episcopul Cetății-Albe-Ismail a ajuns din nou la Palatul Patriarhal din București.
Creştinismul nu este o învăţătură fără sfârşit. Învăţătura aceasta e, ca atare, scurtă, însă viaţa după dreptarul acestei învăţături nu are sfârşit. Aşa e şi în viaţa de zi cu zi: învaţă omul ceva şi după aceea începe să lucreze, nu învaţă la nesfârşit. Nici în creştinism nu învaţă toţi: trebuie să trăieşti, viaţa este învăţătura adevărată. Când începe cineva să trăiască creştineşte, atunci începe să intre creştinismul în el, atunci începe să cunoască omul creştinismul şi puterea lui.
Cuvintele sfinților sunt cuvinte ale lui Dumnezeu și nu ale oamenilor; să le pună în inima lui și să le păzească pe ele [Lc 2, 19] în siguranță, deoarece cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvinte de viață [In 6, 68] și cel ce le are întru sine și le păzește are viață veșnică [In 5, 24]. Fiindcă șezând adeseori la mese scumpe, nu cred că cineva dintre voi a fost atât de leneș încât să ațipească și să ia numai cele ce-i sunt de ajuns, ci se grăbește să iasă luând cu sârguință și pentru ziua de mâine, sau ca să dea și unor prieteni, sau săracilor.
Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizat ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfășura în perioada 25-29 octombrie 2019 după următorul program:
„Omul în Hristos este infinit şi nemuritor, pentru că „a trecut din moarte la viaţă” (In. 5,24), moartea nu-i mai întrerupe existenţa; ea se prelungește din timp în veșnicie.” (Sfântul Iustin Popovici)
Te rog să mă asculți cu răbdare. Și să faci ceea ce îți voi spune:
1. Să ții minte că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră. Diavolul nu se bucură pentru nici un lucru așa mult, decât pentru o inimă ce hrănește în lăuntrul ei răul. Deoarece acela care ține minte răul nu primește iertare de la Dumnezeu, fiindcă nici el la rândul lui nu iartă.
Părinte, individualismul este, se pare, o boală a societăţii. Se extinde, oare, şi asupra credincioşilor?
Da, este într-adevăr un mare defect al momentului istoric în care trăim. Însă nu vreau deloc să cred că este nevindecabil.
Noi suntem atenţi cu ceea ce, de fapt, am luat cu noi când am plecat mai departe, la un drum mare, care se face cu primul pas, dar pus bine, pe direcţie. Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului.
Cum e duhul, aşa şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Tatăl lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu. Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva, ce va să însemne Părinte!
Într-o mănăstire însingurată, puţin ştiută, de mică însemnătate, aflată între păduri şi bălţi, trăia un oarecare monah. Cu teamă, cu neîncredere în sine pătrundea el rugăciunea săvârşită de către minte în adâncul şi taina cămării sufletului. Odată, stătea monahul în biserică, adâncindu-si mintea în inimă, iar inima a cunoscut pe neaşteptate o mişcare de rugăciune către minte şi a tras cu sine întregul trup într-o stare sfinţită, duhovnicească, de ne-descris prin cuvinte, mai presus de toate patimile, pe care o înţelege numai cel ce a încercat-o.
– Părinte, care este adică sensul exact al acestei vieţi ?
– Care este? Să ne pregătim pentru patria noastră, pentru Cer, pentru Rai. Totul este ca omul să prindă acest sens adânc al vieţii, care este mântuirea sufletului. Când omul crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, atunci înţelege că cea de aici este deşartă şi îşi pregăteşte paşaportul pentru cealaltă. Uităm că toţi vom pleca. Nu vom prinde rădăcini aici. Viaţa aceasta nu este pentru ca să petrecem bine.
Ce ne împiedică să iubim?
Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Am găsit mănăstirea Suruceni bogată duhovnicește, frumoasă, plină de viață și culoare ca toamna de afară, străjuită de rugăciunile și ocrotirea duhovnicească a Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, canonizarea căruia va fi proclamată la sfârșitul acestei luni cu prilejul sărbătorii Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, de Hramul Catedralei Patriarhale din București, în 27 octombrie 2019, după Sfânta Liturghie oficiată de Patriarhul Daniel împreună cu mai mulți membri ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române.
De prezența duhovnicească și urmele rodnicii activități a Sfântului Ierarh Dionisie la Suruceni ne mărturisesc chiar și bătrânii și falnicii tei și brazi ai mănăstirii, sub care s-a odihnit și recules cândva și vrednicul Stareț, toate fremătând la dragostea lui Dumnezeu.
Una din garanţiile educaţiei creştine a copiilor într-o familie este viaţa duhovnicească activă a părinţilor, pe care copiii o simt şi la care participă în funcţie de vârsta lor şi în conformitate cu trăsăturile lor de caracter. „Duhul credinţei şi al evlaviei părinţilor scria Sfântul Teofan Zăvorâtul, – trebuie privit ca metoda cea mai sigură pentru păstrarea, educarea şi întărirea vieţii harice în copii”.