Într-o chinovie oarecare trăia un zăvorât pe nume Timotei. Unul dintre fraţii mănăstirii a căzut în ispită, iar întâi-stătătorul, aflând de asta, l-a întrebat pe Timotei ce să facă cu fratele căzut. Zăvorâtul a dat sfatul ca cel ce se smintise să fie izgonit. După ce a fost izgonit acela, ispita fratelui care căzuse a trecut asupra lui Timotei şi l-a făcut să se primejduiască.
Timotei a început să strige cu lacrimi către Dumnezeu pentru ajutor şi miluire şi s-a făcut glas către dânsul: „Timotei! Să ştii că ţi-am trimis această ispită anume fiindcă l-ai trecut cu vederea pe fratele tău în vremea ispitei lui”.
Cu mădularele lui Hristos ‒ creştinii, trebuie să ne purtăm în chip foarte prevăzător şi înţelept; trebuie să împreună-pătimim cu ei în bolile lor şi să le tăiem doar pe acelea care, nedând nici o nădejde de însănătoşire, nu fac decât să îi molipsească pe ceilalți.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 24